Dependenţa de jocurile de noroc, denumită "joc patologic", este o problemă actuală în contextul românesc, cu posibilităţi de extindere atât în rândul adolescenţilor, cât şi al adulţilor.

Elena Mihaela Cojocaru
Psiholog clinician, psihoterapeut
C.E.T.T.T. "Sf. Stelian

Jocul de noroc devine patologic atunci când persoana dezvoltă un comportament impulsiv de joc (este o tulburare de control al impulsului, cu risc crescut de cronicizare) şi nu ţine cont de efectele negative rezultate. Persoana continuă să joace şi după ce au apărut probleme sociale, economice sau judiciare.

Între recreere şi tratament

Sunt persoane care pot trece de la joc recreaţional la comportament impulsiv de joc în urma unor perioade stresante majore. Dorinţa de joc poate fi o modalitate de ignorare a anumitor probleme sau de "a trata" stări emoţionale negative (anxietate, depresie, sentimente de vinovăţie). În multe cazuri, profilul jucătorului denotă erori de gândire (negarea problemei, superstiţii, încredere în câştig şi în recuperarea banilor), competitivitate, dorinţă de aprobare şi de acceptare socială.

De unde porneşte?

De cele mai multe ori oamenii încep prin a juca de plăcere, în mod social sau recreaţional, pentru ca, în timp, să evolueze lent spre joc patologic. Jucătorul ajunge să ascundă celor din jur gravitatea reală a situaţiei, să înregistreze slabe rezultate şcolare, profesionale sau absenteism, să împrumute bani, să facă credite, să aibă comportament infracţional.

Ce este jocul patologic?

Orice act ce implică mize de bani (pariuri sportive, bilete de loterie, cazinouri - ruletă, poker, jocuri mecanice) poate deveni obiectul jocului patologic. Starea de euforie poate fi stimulată de atmosfera socială existentă în cazinouri, săli de pariuri, precum şi de asumarea riscului. Jocul patologic este un exemplu de proces adictiv, diferit însă de adicţia produsă de substanţe (mâncare, droguri, tutun, alcool).

Este foarte important să se apeleze la ajutor specializat (psihiatric, psihoterapeutic) încă de la primele semne de dificultate în controlul impulsului de joc, pentru a diminua riscul de cronicizare şi chiar de suicid. Tratamentul psihoterapeutic urmăreşte atât rezolvarea problemelor asociate (tulburări afective, tulburări de personalitate, abuz de alcool şi droguri), cât şi creşterea autoeficienţei personale în stoparea comportamentului de joc şi prevenirea recăderilor.