"Mi-a fost dor de tine! Ia-mă în braţe!" Ce înseamnă îmbrăţişarea, dincolo de apropierea a două corpuri? Ce aduce şi unde duce? De ce este îmbrăţişarea un "tic" predominant feminin?

Mădălina Antal
Redactor

Îmbrăţişarea este o formă a interacţiunii sociale. Poate însemna dragoste, afecţiune, ură, poate trăda pasiuni, poate fi o expresie a căldurii sufleteşti sau a indiferenţei disimulate. Îmbrăţişările îşi pot striga superficialitatea sau pot traduce stări de spirit profunde, pot fi sincere sau mincinoase. Ele indică natura relaţiei care se stabileşte între două persoane.

Femeile sunt mai receptive

Îmbrăţişarea devine un viciu în special pentru femei. Partea masculină, nu de puţine ori, se declară exasperată. Acestă "oroare de îmbrăţişări" a bărbatului este uneori un rezultat al educaţiei sau al apartenenţei culturale. Îmbrăţişarea este privită ca un simbol al slăbiciunii şi, de aici, neconcordanţa cu ideea de masculinitate. Mai mult decât atât, femeile sunt mai receptive, prin structura lor internă, la beneficiile acestui tip de apropiere.

Îmbrăţişarea aduce echilibru

Atunci când există o încărcătură sentimentală, îmbrăţişările certifică starea de siguranţă, oferă protecţie, creează un cadru pentru stările de vulnerabilitate sau dau încredere în forţele proprii. Prin îmbrăţişarea partenerului, femeile îşi normalizează valorile tensiunii arteriale. Femeile caută atingerile pentru că este modul lor de a cere afecţiune, tandreţe, de a sublinia o relaţie intimă, de a verifica reciprocitatea sentimentelor. Îmbrăţişarea nu trebuie să vină ca o presiune asupra celuilalt. Prin urmare, discuţiile despre "de ce nu mă strângi în braţe" stau sub semnul gratuităţii. Îmbrăţişările nu se discută, nu se cer, ele se simt.