Buna creştere a părinţilor -

sau despre un anumit mod de a vedea parentingul

Se vorbeşte, se scrie şi se face mult caz în zilele noastre de parenting. Se pot distinge două modalităţi principale de a promova dezvoltarea abilităţilor de parenting în viaţa cotidiană a fiecărei familii:
• parentingul ca “şcoală a părinţilor”, ca pregătire pentru meseria de părinte
• parentingul ca atelier de dezvoltare personală, ca modalitate de sprijin eficient pentru a creşte în rolul de părinte

Dr. Dan Ghenea
Medic psihiatru,
Clinica Medicover

Acest al doilea mod de a concepe rostul programelor de parenting este cel preferat de psihologi şi medici în general, dar în atelierele de parenting organizate la noi în ţară există şi o ofertă de sfaturi practice şi reguli simple, bazate pe o solidă documentare ştiinţifică şi pe o bogată experienţă clinică. Atelierele de parenting, desfăşurate pe parcursul a trei ore, sunt un prilej de interacţiune foarte vie între părinţi, care descoperă soluţii la problemele lor prin contactul cu experienţele similare ale altor părinţi, care învaţă să-şi pună întrebări despre lucruri la care nu au avut timp să reflecteze, şi care au ocazia să se simtă sprijiniţi de alţi părinţi. Moderatorii au un rol important în acest context, inspirând o cultură a grupului care să favorizeze trecerea de la o atmosferă încărcată de “trebuie să…” la o dinamică de încurajare şi apreciere reciprocă.


Pornim de la premisa că o bună relaţie părinte–copil este esenţială atât pentru dezvoltarea optimă a copilului, cât şi pentru o bună dezvoltare personală a părinţilor.

Nu organizăm aceste ateliere pentru a da teme multe şi grele, ci pentru a ajuta la găsirea unor soluţii individualizate la problemele curente. Un atelier de parenting decurge în felul următor:
- Prezentarea participanţilor – în această etapă, fiecare are ocazia să spună ce şi-ar dori să afle şi să propună pentru discuţie 1-2 probleme cu care se confruntă ca părinte.
- Prezentări şi exerciţii pe o temă dată, anunţată în prealabil.
- Discuţii de grup pe marginea temei şi a problemelor specifice puse în discuţie la începutul întâlnirii – în această fază, participanţii au ocazia să facă schimb de experienţe şi să se simtă valorizaţi pentru experienţele lor pozitive şi sprijiniţi în efortul de a depăşi problemele curente.

Atenţie
Există însă situaţii care par uneori greu de depăşit şi care nasc o mulţime de întrebări – situaţii în care părinţii au nevoie de îndrumare.

Moderatorii au, în acest caz, rolul de a facilita accesul participanţilor la ceea ce s-ar putea numi “experienţa amplificată”, prin furnizarea de informaţii ştiinţifice rezultate din analiza agregată a unor situaţii similare. Nu vrem şi nu putem să furnizăm reţete exhaustive de comportament, dar putem ajuta fiecare părinte să găsească setul minim de reguli simple, esenţiale, aplicabile în contextul său familial. Îi putem ajuta pe părinţi să descifreze reacţiile copiilor lor şi să răspundă adecvat şi constructiv la acestea.

În fiecare lună, atelierele de parenting propun părinţilor o nouă temă de discuţie într-un cadru prietenos şi interactiv. Iată câteva dintre temele care s-au bucurat de un feedback pozitiv de la participanţi:

- Comunicarea sau "Cum să-i asculţi pe copii, ca ei să te asculte pe tine"
- Emoţiile şi rolul lor
- Jocul şi joaca la copii
- Randament şi performanţă şcolară
- "Jucăriile" tehnicii şi copiii - între beneficii şi riscuri
- Disciplina pozitivă
- Probleme ale copiilor cu deficit de atenţie
- Cum comunici cu un adolescent

Câteva reguli şi tehnici ce pot fi învăţate:

- cum să formulăm reguli simple şi clare
- cum procedăm dacă regulile sunt încălcate
- cum gestionăm aşteptările în funcţie de vârsta copilului
- cum să fim constanţi în comportamentul faţă de copil
- descoperirea schimbărilor mici care aduc beneficii mari
- cum ne modulăm comportamentul în funcţie de temperamentul copilului
- cum comunicăm eficient cu copilul

Atenţie
Meseria de părinte are o mare încărcătură emoţională; parentingul începe de la gestionarea propriilor emoţii şi este făcut eficient prin dobândirea unor abilităţi de comunicare cu copilul şi cu familia.

Chiar avem nevoie de parenting? Nu învăţăm până la urmă prin încercare şi eroare?

Desigur că orice învăţare este personală. Nevoia de cursuri structurate de parenting o înţelegem însă în primul rând ca o nevoie de spaţii sigure în care să ne putem oferi şansa de a reflecta împreună la lucrurile cu adevărat importante şi să putem beneficia de experienţa altor oameni cu priorităţi similare. Altminteri, suntem singuri acasă… cu copiii noştri, într-un rol pentru care ni se oferă prea puţin sprijin, într-o lume foarte mobilă şi adesea preocupată de rezultate imediate.
Transmitem natural doar gene – restul este cultură. Parentingul a existat întotdeauna într-o formă sau alta. Nu e doar ultima modă. E modul actual de a permite o bună creştere în rolul de părinte. Şi un părinte echilibrat este prima condiţie pentru ca un copil să crească sănătos. Sau să fie bine crescut cum ar fi spus, cu un uşor iz de ceai cu scorţişoară, bunicii noştri.