Astmul bronşic

Prof Dr. Ioan Paul Stoicescu,
medic pneumolog,
membru al Academiei de Ştiinţe Medicale
Clinica Gral Medical Bucureşti.
Str. Traian Popovici 79-91, Sect. 3 Bucureşti.
Tel/Fax 0213230000.

Astmul este o afecţiune cronică ce creează dificultăţi ale respiraţiei. Astmul este o boală nevindecabilă, dar poate fi foarte bine controlată cu un tratament corect, astfel încât cei ce au această afecţiune pot duce o viaţă normală.

 

La persoanele cu astm, căile respiratorii (bronhiile) devin foarte sensibile la contactul cu anumiţi factori care provoacă inflamaţia mucoasei şi constricţia musculaturii bronşice, ceea ce îngustează lumenul bronşiei şi respiraţia devine dificilă. Inflamaţia îngroaşă mucoasa bronşică şi produce secreţie crescută, ambele având ca rezultat micşorarea lumenului bronşic. Spasmul musculaturii bronşice (musculatura este dispusă ca o spirală în jurul bronşiei) va avea ca rezultat tot îngustarea lumenului bronşic.

Se înţelege că, pentru a ventila acelaşi volum de aer printr-un conduct mai îngust, este nevoie de un efort suplimentar, ceea ce înseamnă dificultate în respiraţie (dispnee).

 

 

Ce declanşează simptomele de astm?

Fiecare persoană cu astm are propriile cauze care pot induce simptomele de astm (factori inductori sau declanşatori - triggeri).
Inductori de astm. O persoană alergică poate să-şi declanşeze simptomele de astm dacă este alergică şi respiră aer care conţine alergenii respectivi (praf de cameră sau polen) sau face o infecţie virotică, ce inflamează căile respiratorii (bronşiile).  

Triggeri. Aerul rece, fumul de ţigară sau exerciţiile fizice nu sunt alergeni, dar pot provoca simptomele de astm.

Este important ca fiecare persoană cu astm să cunoască triggerii şi inductorii pentru a-i putea evita.

Din ce cauză apare astmul? Cine are risc de a face astm?

Persoanele care au în familie bolnavi cu astm, boli alergice (rinită alergică, febra de fân, eczemă) au risc crescut de a face astm.
Aerul poluat în locuinţe sau în afara acestora – persoanele care locuiesc în apropierea autostrăzilor sau în zone poluate fac mai frecvent astm. De asemenea, copiii care cresc în locuinţe cu mucegai sau insalubre fac mai frecvent astm.
Expuneri profesionale cu risc (astm profesional).
Fumatul pasiv: Copiii născuţi din mame fumătoare în timpul sarcinii sau care cresc în locuinţe unde se fumează sau cu bunici fumători fac mai frecvent astm.

Simptomele şi diagnosticul astmului

Persoanele cu astm prezintă unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

- Wheezing – (respiraţie şuierătoare)
- Constricţie toracică
- Tuse
- „Lipsă de aer” (respiraţie insuficientă).

Cine prezintă astfel de simptome trebuie să se prezinte la medic pentru a afla dacă este vorba de astm, întrucât aceste simptome pot fi întâlnite şi în alte afecţiuni. Cel mai sugestiv simptom pentru astm este „greutatea în respiraţie” (dispneea). Dispneea poate apărea în crize care se declanşează „în plină sănătate” când, după o scurtă perioadă de strănut sau tuse cu sau fără lăcrimare şi cu secreţii nazale, apare o respiraţie şuierătoare (wheezingul) şi senzaţia de respiraţie insuficientă (sete de aer). Caracteristic pentru criza de astm este că apare, de obicei, în aceleaşi circumstanţe (situaţii), ceea ce sugerează că persoana respectivă a venit în contact cu un alergen. Astfel de manifestări sunt confundate cu „răceli” frecvente şi se tratează în mod greşit cu antibiotice (situaţie întâlnită în special la copii). Dacă la astfel de manifestări se adaugă şi existenţa în familie printre ascendenţi sau descendenţi (părinţi, bunici, unchi, mătuşi, copii, fraţi etc.) de cazuri cu astm bronşic, suspiciunea de astm este şi mai evidentă. Criza de astm poate trece singură sau cu tratament.

Criza de astm nu este întotdeauna tipică, pacientul putând prezenta numai episoade de tuse sau rinită cu îngreunarea respiraţiei.

Manifestările astmatiforme se intensifică în special în perioada de noapte. Pentru a se pune diagnosticul de astm sunt necesare o serie de investigaţii specifice. Examinarea clinică: în timpul crizei, pacientul prezintă un expir prelungit cu zgomot şuierător (wheezing), iar la ascultarea toracelui se percep zgomote numite raluri sibilante.

Explorarea funcţională ventilatorie. Cu ajutorul unor aparate speciale se măsoară capacitatea respiratorie şi volumul de aer care poate fi expirat într-o secundă (VEMS). Dacă bronhiile sunt obstruate din cauza bronhospasmului, aşa cum se întâmplă în caz de astm, volumul de aer care poate fi expirat într-o secundă este mai mic decât normal. În caz că este vorba de astm, dacă se administrează un medicament bronhodilatator, spasmul muscular bronşic cedează şi VEMS-ul se ameliorează semnificativ sau se normalizează. Se spune că testul bronhodilatator este pozitiv, ceea ce poate confirma un astm.

Tratamentul astmului

Astmul nu poate fi vindecat întrucât este o boală cu determinare genetică, dar cu tratament corect pacienţii pot duce o viaţă normală fără simptome. Tratamentul trebuie urmat chiar şi în perioadele în care pacientul nu prezintă simptome.

Cum se tratează astmul?
1. Colaboraţi cu medicul pentru a primi tratamentul adecvat în vederea obţinerii controlului bolii.
2. Eliminaţi trrigerii (fumatul, aerul rece etc.) şi inductorii astmului (alergeni, viruşi etc.).
3. Utilizaţi corect medicaţia prescrisă.


1 - Colaborarea cu medicul pentru a primi tratamentul adecvat în vederea obţinerii controlului bolii Pentru obţinerea controlului astmului (lipsa simptomelor) este necesar ca pacientul să fie în permanenţă în contact cu medicul curant.

Ce înseamnă controlul astmului?
- Nu mai mult de 4 ori pe săptămână simptome ziua.
- Nu trebuie să lipsească de la serviciu sau de la şcoală din cauza simptomelor de astm.
- Să poată desfăşura o activitate fizică normală.
- Mai puţin de o dată pe săptămână simptome noaptea.
- Să nu fie nevoie de medicamente bronhodilatatoare mai mult de 3 ori pe săptămână, cu excepţia medicaţiei care se utilizează înainte de efort fizic. În cazul în care pacientul nu îndeplineşte condiţiile menţionate pentru control trebuie să solicite medicului să corecteze medicaţia.

2 - Eliminarea triggerilor şi inductorilor. Fiecare astmatic are un set de triggeri proprii. Cei mai comuni sunt: fumul, fumatul şi exerciţiile fizice.

3 - Inductorii.
Comuni: Viruşi: Răceala, gripa etc.
Alergeni
Evitarea contactului cu mediu de alergeni cunoscuţi ca inductori de astm este primul pas eficient în tratamentul astmului. Din păcate, unii alergeni nu pot fi evitaţi fie pentru că nu sunt cunoscuţi, fie pentru că sunt prezenţi inevitabil în mediul în care trăim sau lucrăm şi nu pot fi eliminaţi.

4 - Folosirea corectă a medicaţiei.
Medicamentele folosite pentru tratamentul astmului sunt de două feluri:
a. Bronhodilatatoare, care acţionează asupra spasmului bronşic (antispastice)
b. Antiinflamatoare, care acţionează pe inflamaţia din bronşii, care este principala ţintă a tratamentului.

Astmul bronşic este, în primul rând, o boală inflamatorie cronică, inflamaţia stă la baza proceselor patologice care provoacă şi bronhospasmul şi produce modificări structurale la nivelul bronşiilor care pot deveni ireversibile (remodelarea bronşică). Folosirea corectă a medicaţiei este condiţie obligatorie pentru obţinerea controlului astmului. În general, tratamentul este de lungă durată şi se foloseşte, de cele mai multe ori, şi în perioadele în care simptomele lipsesc.

Medicamentele bronhodilatatoare

Acţiunea acestora este de relaxare a musculaturii bronşice. Cele mai folosite sunt cele care se administrează pe cale inhalatorie. Sunt şi bronhodilatatoare care se administrează pe cale orală, dar dozele eficace sunt mult mai mari şi necesită o perioadă de latenţă până la efectul terapeutic. Cele injectabile sunt folosite în situaţii de urgenţă speciale. Brohodilatatoarele inhalatoare sunt de 2 feluri: cu acţiune de scurtă durată (BASD - efectul se instalează rapid, în câteva minute, şi durează circa 6 ore) şi cu efect de lungă durată (BALD - efectul se instalează ceva mai încet, circa 20 minute, şi durează peste 12 ore). Se recomandă ca BALD să se administreze în asociere cu corticoterapia. Corticoterapia. Fenomenul principal care se petrece în bronhii în caz de astm este inflamaţia. Cel mai eficient tratament antiinflamator este cel cu corticoizi. Corticoizii sunt medicamente care prezintă riscul pentru fenomene secundare serioase, dar în tratamentul obişnuit al astmului bronşic, doza de corticoizi necesară este foarte mică, întrucât medicamentul se poate administra pe cale inhalatorie direct pe mucoasa bronşică. Cantitatea de medicament (cortizon) care ajunge în sânge în cazul unui dozaj corect este foarte mică şi nu provoacă fenomene secundare semnificative.

Cel mai eficient tratament, cu efectele secundare cele mai reduse este tratamentul pe cale inhalatorie cu corticoizi în asociere cu BALD.