Şase adevăruri fundamentale despre vaccinare

O epidemie de pojar care a izbucnit la sfârşitul anului trecut în SUA a readus în discuţie politica vaccinării, la nivelul celei mai importante ţări din lume. Îmbolnăvirile din San Diego au arătat cu ce probleme se confruntă comunitatea când copiii merg la şcoală sau la grădiniţă fără să fie vaccinaţi adecvat.


Dr. Val Vâlcu
Director Editorial

Dacă în România vaccinarea s-a oprit din cauza unor deficienţe administrative, în SUA principala problemă a fost legată de reticenţa părinţilor. Autorităţile şi experţii au analizat situaţia, identificând câteva motive pentru care adulţii au pus inutil în pericol sănătatea celor mici. Principalul vinovat par a fi dezinformările publicate pe internet.


O epidemie s-a produs şi în România, în 2005. Au fost înregistrate 2590 de cazuri şi nouă decese la copii. Conferenţiar dr. Monica Luminos avertiza, în presa vremii, că principalul risc pentru copiii nevaccinaţi este reprezentat de suprainfecţii, cum ar fi pneumoniile, otitele şi encefalitele.

Mercurul, absent din reţeta produselor moderne

Cea mai frecventă minciună propagată prin internet este că vaccinarea ar fi responsabilă pentru autism. Aceste mituri au apărut după ce unele organizaţii religioase care se opun vaccinării au anunţat că vaccinurile conţin un conservant pe bază de mercur. Dovezi ştiinţifice care să ateste pericolul nu au fost niciodată prezentate, grupurile de dezinformare citându-se unul pe altul sau făcând referiri la ”cercetări” neprecizate. Deşi mercurul nu mai este folosit de multă vreme în vaccinurile moderne, dezinformarea continuă să funcţioneze. Majoritatea experţilor susţine ferm concluziile prezentate în toate studiiile serioase, care au stabilit că nu este nicio legătură între vaccinare şi autism. Specialiştii spun că numărul cazurilor de autism nici măcar nu s-a modificat în lumea modernă, ci doar tehnicile de identificare sunt mai precise, ceea ce dus la înmulţirea numărului de cazuri raportate, nu al celor existente.

Riscul de a declanşa boala - egal cu zero

Cel mai stupid mit privind vaccinarea este legat de riscul de a declanşa boala. Acest lucru este imposibil deoarece vaccinurile moderne nu mai conţin viruşi atenuaţi, ci fragmente de genom viral, fără capacitate infectantă, obţinute prin biotehnologie. Siguranţa este de 100 la sută. Riscul de a face boala din cauza vaccinului este la fel de mic ca acela de a face copii cu polenul plantelor din grădină. Adică zero.

Bolile nu dispar în mod natural Vaccinarea nu este necesară, spun oponenţii acesteia. Ei susţin că, de fapt, bolile au dispărut natural. Simpla constatare că epidemiile revin de fiecare dată când se opreşte vaccinarea exclude ipoteza, ca fiind neştiinţifică. La câteva luni de la întreruperea vaccinării au apărut mii de cazuri de pojar în România. Articolul din JAMA, menţionat mai sus, arăta că în statele americane care au renunţat la vaccinarea obligatorie împotriva tusei convulsive numărul cazurilor a crescut cu 50 la sută. Copiii care intră în comunitate nevaccinaţi îşi îmbolnăvesc fraţii mai mici, care erau protejaţi în familie, fiindcă adulţii fuseseră vaccinaţi în copilărie.

Verificarea siguranţei, la un click distanţă

 

Alţi părinţi cer garanţii că reacţiile adverse lipsesc cu desăvârşire. Cum biologia nu este matematică, nimeni nu poate prezice ce se va întâmpla la vaccinare, dar cifrele stau mărturie că vaccinarea este sigură.

Milioane de vaccinuri sunt administrate anual în România şi niciun caz grav nu a fost raportat, în ultimul deceniu.

După două luni de la întreruperea vaccinării antirujeolă, se înregistrau deja nouă morţi din cauza complicaţiilor bolii! Cum ar putea părinţii să fie încredinţaţi, totuşi, că nu este vreun pericol? Există un sistem de raportare a efectelor adverse, VAERS, gestionat de CDC Atlanta, din SUA şi unul la nivel european, monitorizat de Centrul European de Control a Bolilor (ECDC). Cele două instituţii sunt uşor de accesat (http://www.cdc.gov/nip, www.ecdc.europa.eu) . Sistemele de farmacovigilenţă iau în seamă orice raportare, pe care însă o verifică ştiinţific. Pe pagina dedicată vaccinului anti HPV, de pildă, erau consemnate, în august 2008, 27 de decese la persoane cărora li se administrase vaccinul, în totalitate imputabile însă altor cauze (infarct cauzat de anticoncepţionale, consum de droguri, accidente de circulaţie).

Administrarea concomitentă, utilă.
Alergiile, fără legătură
Nu cumva copilul meu face prea multe vaccinuri, se întreabă unii părinţi? Dacă acest lucru îi epuizează sistemul imunitar sau induce alergii? Ambele temeri sunt nefondate. Zilnic, organismul este asaltat de zeci de antigeni, dintre care unii lasă ”amintiri” permanente în memoria imunitară. Vaccinurile reprezintă doar câţiva astfel de stimuli, administraţi la distanţă, pe durata întregii vieţi. Să nu uităm că, la fel de probabilă ar fi şi o succesiune a infecţiilor prevenite prin vaccinare. Şi acestea conferă ”memorie” imunitară, dar cu ce costuri!


Administrarea concomitentă de vaccinuri s-a dovedit utilă, fiindcă reduce numărul de injecţii, protejând copilul, fără să scadă eficienţa vaccinării. Fiecare antigen stimulează altă linie de protecţie, nefiind în competiţie cu celelalte tulpini din vaccinul administrat. Cât despre alergiii, specialiştii susţin că nu s-a descoperit nicio legătură cu vaccinarea. Ca şi autismul, incidenţa alergiilor a crescut fiindcă acestea sunt mai uşor diagnosticate, iar atenţia care le este acordată a sporit.