Ilie Marinescu, psiholog

Fiecare inceput de toamna coincide cu deschiderea unui nou an scolar si totodata cu declansarea unor serii de ingrijorari pe deoparte ale parintilor ce-si pregatesc copiii pentru a pasi in primul an de scoala, iar pe de alta parte ale acelor elevi ce au de infruntat furcile caudine ale absolvirii anilor de studii liceali sau universitari, prin sustinerea examenelor de bacalaureat sau licentelor.

Indiferent de forma de invatamant, procesul educativ comporta doua aspecte: unul psihologic si celalalt sociologic care nu pot fi subordonate unul altuia, insa aspectul psihologic este fundamental, deoarece propriile instincte si capacitati ale elevului furnizeaza materialul si punctul de plecare al oricarei educatii.

Daca eforturile scolii nu sunt legate de o activitate in care elevul sa ia initiativa independent de profesor, educatia se reduce la o presiune perceputa de elev ca fiind exercitata din exterior, ceea ce-i va produce un sentiment de repulsie fata de scoala si profesori, deoarece considera ca el nu este decat un executant al unor norme impuse si, in loc sa vada in scoala un sistem participativ de cooperare, il va percepe ca pe un sistem coercitiv. De aici ideea ca raportul profesor-elev este un raport pe care renumitul socilog francez E. Durkheim il compara cu acela de colonizator-colonizat, existand riscul ca acela care are ascendentul sa fie victima unui soi de megalomanie ce nu-si poate exercita autoritatea fara sa fie amenintata de abuzul de putere.

Acest aspect are drept consecinte un intreg sir de frustrari pe care elevul acum, la inceput de nou an scolar, le poate percepe si, in locul emotiilor create de revederea colegilor si a profesorilor, sa apara angoasa si fobia de orele de curs, ceea ce va conduce in mod inevitabil la un absenteism si indiferenta fata de cursuri.

 

Motivatia nu este intotdeauna prezenta

Scoala asteapta de la toti elevii ca ei sa fie motivati, insa de la ideal la realitate, distanta este mare intr-o societate ca a noastra unde scoala a devenit o veritabila tribuna de manifestari si dispute intre cadrele didactice si minister, sau intre elevi si profesori, fiecare revendicandu-si drepturile si mai putin obligatiile. Cu toate acestea, la inceput de an scolar, toti elevii par sa aiba dorinta de a invata, de reusita scolara, de motivare, insa altii par sa nu fie preocupati de reusita scolara, iar altii isi vor pierde apetenta pentru studiu in timp.

De ce unii vin motivati si altii nu? De ce se simt descurajati, „se dau batuti” pana la urma si renunta la competitia scolara? Explicatia poate fi rezumata la faptul ca exista la majoritatea elevilor un dezechilibru al nevoilor scolare printre care: nevoia de putere, de a demonstra cine este cel mai bun, cel superior in clasa, nevoia de afiliere la grupurile ce se formeaza in cadrul colectivitatii lor si nevoia de realizare prin care fiecare ar vrea sa demonstreze ca este bun la ceva.

Competitia dintre elevi apare chiar din primele zile de scoala din dorinta de a epata intr-o lumina alta decat sunt ei perceputi in familiile de origine. Tindem astfel, sa credem ca cineva pune piedici educatiei. Profunda mutatie a peisajului societatii noastre vede dezinteresul pentru invatamant, totul luand alura unei evolutii considerate libertina care atrage dupa sine efecte dezastruoase asupra sistemului educational, dintre care cel mai neplacut aspect il constituie prabusirea scarii de valori sustinand ca „totul valoreza tot, si nimic nu valoreaza nimic; educatia, la ce bun?”.

Cu aceasta realitate vor fi confruntati elevii la inceperea noului an scolar, o realitate pe care o asimileaza din grupurile de prieteni, din mass media ce le ofera cu totul altfel de modele, din familie unde confruntarea cu problemele cotidiene si mai ales pecuniare la care trebuie sa faca fata, etc.

Pentru elevi, scoala trebuie sa fie un agent de progres care sa le asigure trecerea spre o alta stare; sa fie templul cunoasterii, dar si locul legii. Daca cei care pastoresc sistemul de invatamant vor tine cont de opiniile celor care trag de ani de zile semnale de alarma, si de experientele neplacute ale anilor anteriori in care elevii au fost victimele unor programe scolare (la fel ca intreaga societate), intr-o continua tranzitie, atunci vom putea spune ca sistemul de educatie intra pe un fagas normal, astfel incat orice incheiere a unui ciclu scolar sa aiba un efect pozitiv in evolutia si dezvoltarea armonioasa a tinerei generatii in toate planurile bio-psiho-sociale.

Cum se trateaza frica de scoala

1. Descoperiti motivele. Trebuie sa aflati care este motivul sentimentului neplacut pe care il experimenteaza cel mic. Vorbiti si cu prietenii si profesorii sau, eventual, cu fratii.
2. Incurajati comentariile pozitive despre scoala, mai ales dimineata.
3. Insotiti-l in primele zile la scoala, pana cand se (re)obisnuieste. Chiar pana in clasa. Acest lucru ii va oferi siguranta.
4. Intelegeti-l. Nu este deloc constructiv ca parintii sa creada ca cei mici ii mint si ca de fapt nu au chef sa mearga la scoala. Copilul trebuie sa se simta inteles.
5. Luati-l putin cate putin. Cel mai bine ar fi sa se inceapa progresiv, chiar daca acest lucru inseamna sa lipseasca la anumite ore.
6. Stabiliti o rutina dimineata
7. Iluzionati-l cu diverse activitati scolare. Puteti chiar sa le propuneti sa invita acasa colegi de scoala.
8. Apelati la un specialist daca problema persista. Exista si cazuri in care copilul dezvolta o frica intensa fata de scoala.