Raluca Turcan: O bună educaţie a unui copil presupune o bună instruire a părinţilor

Raluca Turcan, Vicepresedinte al Partidului Democrat Liberal

Să creşti un copil nu e un lucru uşor, iar când eşti şi politician sau ai o activitate care te solicită permanent, aşa cum e cazul meu şi al soţului meu, e şi mai dificil. Programul fiului nostru, Eric, a fost de multe ori adaptat  în funcţie  de activitatea noastră şi de deplasările la care suntem obligaţi. Inclusiv mersul la grădiniţă creează o problemă pentru noi pentru pentru că eu trebuie să fiu la Parlament, în prima jumătate a săptămânii, iar în a doua jumătate am activitate  în colegiu.  Aşa că Eric merge luni, marţi şi miercuri la o grădiniţă din Bucureşti, iar joi şi vineri la o grădiniţă din Sibiu.

 

Din fericire, copilul a tolerat bine naveta între Bucureşti şi Sibiu pe care o facem în timpul săptămânii şi nu au fost probleme. Dar, evident că mergând la două grădiniţe şi intrând în contact  cu mulţi copii, Eric a început să se îmbolnăvească mai des. Spre norocul nostru, au fost afecţiuni uşoare, care nu ne-au creat probleme majore nouă, ca părinţi. Recunosc că uneori mă mai speriam atunci când făcea febră din senin, dar, cu ajutorul medicului, am reuşit să trecem peste bolile copilăriei şi micile probleme de sănătate.

Ca mamă, eu cred că o bună educaţie a unui copil presupune o bună instruire a părinţilor. După mine, experienţa de părinte nu înseamnă doar implicare şi trecerea prin toate fazele pe care le presupune creşterea copilului, ci şi un efort permanent de autoeducare personală. De când s-a născut Eric, eu şi soţul meu ne-am schimbat obiceiurile. Dacă înainte preferam să mergem la restaurant, acum gătim acasă şi suntem mai atenţi la ce mâncăm. Am început să citim manuale de puericultură şi cărţi pentru părinţi, ne mişcăm mai mult în aer liber şi facem tot posibilul să lăsăm stresul şi oboseala la uşă atunci când venim acasă după o zi încărcată.

"Ca sa fim mai mult timp impreuna, Eric ma asista, cateodata, la audientele pe care le am la cabinetul parlamentar"

Ca orice copil al unor părinţi cu program încărcat, Eric simte lipsa noastră, a părinţilor, şi vrea să fim cât mai mult împreună. Pentru noi nu e uşor să satisfacem această dorinţă a copilului şi din acest motiv Eric mai asistă, câteodată, la audienţele pe care le am la cabinetul parlamentar. Mă bucur, însă, că
Eric a participat activ la campania de strângere de fonduri pentru copiii cu afecţiuni cardiace şi că am reuşit, împreună, să îi ajutăm pe aceşti copii.

 

Daciana Sarbu: Mi-am creat deprinderea "cercetarii" atente a alimentelor abia cand a aparut Irina

Daciana Sarbu, europarlamentar PSD

Nutriţia a coborât de curând din rafturile bibiotecilor medicale şi a pătruns în viaţa  noastră, instalându-se că preocupare aproape obligatorie. Mărturisesc sincer, mi-am creat deprinderea “cercetării” atente a alimentelor abia când a apărut Irina, fetiţa noastră. Însă de atunci constat că nu-mi ajunge nici timpul, nici energia ca să deprind şi să aplic toate sfaturile bune şi toate regulile corecte ale hranei sănătoase.

 

Dincolo de conţinutul  în vitamine  sau de necesarul în calorii pentru o vârsta sau alta, există şi lecţii mai simple şi mai prietenoase, dar la fel de folositoare. De pildă, aceea care ne învaţă să ţinem copilul pe lângă noi atunci când gătim.

 

"Toate alimentele devin mult mai delicioase si mai interesante decat atunci cand cei mici le primesc pe o farfurie, deja curatate si portionate"

 

Veţi fi uimiţi – alături de ei – de fiecare descoperire fascinantă în parte. În bucătărie, parfumul tare al pătrunjelului e aproape exotic, culoarea sfeclei tine de magie, interiorul unei rodii e surprinzător, iar revelaţia verde-crud de sub coaja cenuşie a unui fruct de kiwi este miraculoasă. Şi toate sunt mult mai delicioase şi mai interesante decât atunci când cei mici le primesc pe o farfurie, deja curăţate şi porţionate, lipsite de misterul dezvăluirii şi parcă mai puţin parfumate.

 

Data viitoare când pregătiţi o salată, o supă sau chiar o prăjitură cu fructe, chemaţi-l pe cel mic în bucătărie, ademenindu-l cu un  pretext oarecare. Imaginaţi-vă un joc, din care faceţi parte împreună, şi lăsaţi-l să exploreze în detaliu savorile proaspete, care îl vor obişnui cu vitaminele de care are nevoie.
Încurajaţi-l să miroasă ori să guste, să rupă în bucăţi mici ori să desfacă în fâşii, să decupeze măşti din frunze de salată ori să construiască păpuşi comestibile din ardei gras. În timp, veţi vedea că sunt posibile şi minunile: să vă ceară pentru ronţăit morcovi în loc de biscuiţi, de pildă!