Psiholog Mirela Horumba
terapie de familie,
cuplu si copil
www.mirelahorumba.ro

Se tot vorbeste in ultima perioada despre abuzuri asupra copiilor si mai ales despre abuzul emotional asupra acestora.

Cati dintre noi, parintii, stim intr-adevar ce inseamna abuzul emotional? Care sunt consecintele sale asupra celui care va deveni adultul de maine? Cum sa-l recunoastem si, mai ales, cum sa-l eliminam din comportamentul nostru?
La toate aceste intrebari as vrea sa raspund in continuare...

In cadrul familiei copilul isi cunoaste intotdeauna abuzatorii pentru ca... ei reprezinta exact acele persoane care ar trebui sa aiba grija de copil.
Dintre toate formele de abuz: verbal, fizic, emotional, sexual si neglijare, abuzul emotional este unul de natura psihologica si reprezinta un comportament inadecvat, repetat si cu efecte devastatoare pe termen lung asupra formarii personalitatii copilului, sau mai precis asupra deformarii acesteia. Reprezinta cea mai perfida forma de abuz si lasa urme pe termen lung. Desi nu se vede, se „traieste” ulterior in fiecare clipa a vietii, dupa ce s-a produs.

Ca forme de comportament inadecvat ale adultului, intalnim:
REJECTAREA: indepartarea intr-o maniera intentionata a unui copil care are anumite nevoi, de catre adultul care i le-ar putea satisface corespunzator. Exemplu: Copilul: „Mama/tata, ma doare piciorul!”. Parintele: „si ce-mi spui mie!”
IZOLAREA: impiedicarea stabilirii de contacte sociale.
TERORIZAREA: amenintarea cu “arme” psihologice precum intimidarea, infricosarea, ingrozirea. Exemple: „Vezi ca te omor”, „Taci, ca te dau cu capul de pereti!”, „Nu te mai iubesc!”, „Te dau la altcineva!”
DEGRADAREA: tratarea ca inferior, umilirea, deprecierea. Exemple: „esti un prost!”, „nu esti in stare de nimic!”, „handicapatule, numai prostii faci!”
CORUPEREA: incurajarea catre acte antisociale.
EXPLOATAREA: folosirea in folosul personal a muncii copilului.
Adesea, avem impresia ca ceea ce spunem sunt doar niste cuvinte nevinovate. Insa, pentru copil, construirea unei stime de sine scazute incepe acasa, acolo unde ar fi indicat ca micutul sa primeasca „hrana emotionala” care il va ajuta mai tarziu sa fie un adult puternic, care stie ce vrea. Acel adult, echilibrat psihic, care tine cont de nevoile sale si de ale celorlalti in acelasi timp... genul de persoana in preajma careia iti va face placere sa te afli...

Spuneam la inceput ca este cea mai perfida forma de abuzz deoarece efectele sale se produc in timp, adesea parand ca nu exista nici o legatura intre cele doua momente. Iar cuvintele pline de regret ale parintilor sau rudelor: „deh, fata buna/baiat bun, dar n-a avut noroc“ adesea consider ca s-ar traduce mai degraba prin „daca n-ar fi fost abuzat(a) emotional, cu siguranta ar fi avut o viata implinita si fericita!”...