Dr. Gabriela Cristescu,
Medic specialist
Geriatrie-Gerontologie,
Asociatia Tinerilor Medici Geriatri
www.tinerigeriatri.ro

Consumati minim 2 litri de lichide!

Deshidratarea reprezinta scaderea apei totale din organism si apare atunci cand organismul pierde mai multa apa decat primeste sau produce. Pentru a se mentine un echilibru optim al apei totale din organism, trebuie acoperite pierderile zilnice.

Aceste pierderi se produc prin eliminarea urinei, prin respiratie, transpiratie, perspiratie (pierdere a apei la nivelul pielii) si prin eliminarea de materii fecale, totalizand aproximativ 1500-2500 ml apa.

 

Atunci cand exista conditii care maresc pierderea de apa, ca de exemplu, caldura exterioara excesiva, efortul fizic sau anumite boli, necesarul de apa creste. Persoanele cele mai afectate de deshidratare sunt copii (mai ales sub 5 ani) si varstnicii. Varstnicii sunt vulnerabili si predispusi la deshidratare din mai multe cauze:

1. Cantitatea de apa totala scade cu inaintarea in varsta. Apa reprezinta aproximativ 54,3 +/- 1,39% din greutatea corpului la adulti si poate avea fluctuatii mici. La varstnici proportia apei scade si sub 50%, datorita scaderii masei musculare.
2. Capacitatea rinichilor de a concentra urina scade cu inaintarea in varsta, rezultand o pierdere mai mare de apa.
3. Hormonul antidiuretic este mai putin eficient la varstnici, acestia raspunzand slab la actiunea lui.
4. Scaderea senzatiei de sete.

Cu cat nivelul total al apei totale este mai mic, o scadere minima a acesteia poate determina dezechilibrul balantei apei in organism cu aparitia semnelor deshidratarii. De asemenea, datorita rezervei functionale scazute a varstnicilor, orice afectiune, medicament sau afectare a aportului
                   lichidian, poate determina deshidratare.

Deshidratarea se poate produce prin cresterea pierderilor de apa (febra, varsaturi, diaree, medicamente ca diureticele, transpiratiile excesive, arsurile si altele) sau prin scaderea aportului lichidian (imobilizarea, dementa, tulburara deglutitiei, scaderea acuitatii vizuale, medicamente ca digoxinul, reducerea voluntara a aportului de teama urinarii fercvente si altele).

Infectiile cailor respiratorii, precum raceala comuna sau alte viroze, creeaza intotdeauna un dezechilibru in balanta apei totale la varstnici. De asemenea, varstnicii cu diabet zaharat sunt in mod particular predispusi la deshidratare.

SIMPTOME

Printre simptomele deshidratarii se numara gura uscata, urina inchisa la culoare, mirositoare si in cantitate redusa, constipatie, oboseala cronica, letargie, slabiciune musculara si crampe musculare, tulburari de mobilitate, confuzie, ameteala, cefalee, scaderea valorilor tensiunii arteriale, mai ales in ortostatism, crestera pulsului, alterari ale temperaturii corpului.

Cateva repere importante in recunoasterea si evaluarea deshidratatrii sunt evaluarea pliului cutanat (pensarea pielii intre doua degete si urmarirea revenirii la pozitia initiala, normal intr-o secunda sau doua) precum si monitorizarea greutatii corporale (scaderea greutatii cu 900 g sau mai mult, de la o zi la alta, poate fi semn de deshidratare).

Multe dintre aceste manifestari sunt puse pe seama varstei, astfel incat deshidratarea se poate accentua in lipsa recunoasterii acesteia si cresterii aportului de lichide.

 

Cum se face preventia

 

In cazul varstnicilor, cel mai important este evitarea aparitiei deshidratarii. Acest lucru se poate realiza prin:

1. Educatia varstnicilor si apropiatilor acestora cu privire la importanta hidratarii. Necesarul minim de lichide ar fi de 30 ml/Kg corp. Este recomandat ca varstnicii sa bea frecvent cantitati mici de lichide; sa pastreze langa pat sau scaun o sticla de mic volum cu apa; pentru hidratare pot fi folosite lichide cat mai variate; nu trebuie neglijate fructele si legumele cu continut mare de apa: capsuni, pepene, grapefruit, tomate, varza, brocoli, conopida, castraveti, salata, etc.

2. Educatia varstnicilor si apropiatilor acestora cu privire la cauzele, manifestarile, dar si metodele de evitare a deshidratarii. In cazul aparitiei oricarei afectiuni infectioase sau a unei simptomatologii sugestive de deshidratare prima masura necesara (daca nu exista contraindicatii) este suplimentarea aportului lichidian. In cazul medicatiei care influenteaza balanta apei, mai ales in cazul diureticelor, trebuie marit aportul de lichide.

3. Incurajarea varstnicului de a-si pastra mobilitatea si de a fi cat mai activ, favorizeaza o buna hidratare.