„Ei imi spuneau ca va ramane paralizat, eu visam ca o sa joace iar fotbal“

 

Dr. Val Valcu
Director Editorial

Un copil in varsta de un an si noua luni a paralizat din cauza meningitei. Familia sa nu a acceptat inevitabilul, a purtat o adevarata batalie pentru recuperare. 

„Nu-si mai tinea capul, avea nevoie de corset, nu mai stia sa manance, isi aminteste mama micutului F.P. Am zis ca voi face tot ce pot ca sa-l vad jucand fotbal”. Cat a durat recuperarea si cat de departe a mers, aflati din acest interviu. Desi au trecut cinci ani de cand a inceput totul, mama isi aminteste fiecare zi.

Pe 22 octombrie i-am luat motul, la bunici,la tara. Pe 23 am venit in Bucuresti, am mers in parc... si el, si sora mai mare, de trei ani, au vrut bomboane la kilogram. N-am vrut sa iau, pentru ca aveam o presimtire. Dar ei au insistat si le-am luat. Seara, fetita a varsat, a doua zi a facut febra. Baietelul, peste doua zile, a facut febra si el. Am dus-o cu antitermice o saptamana, pana cand s-a pus fetitei diagnosticul de mononucleoza infectioasa.

Atunci, pe cel mic l-am trimis la tara. Mi l-au adus, cu febra mare, duminica seara si luni s-a facut punctia, la Institutul Victor Babes, pentru ca, dintr-o data, daduse ochii peste cap. I-a iesit meningoencefalita. A doua zi a intrat in coma...10 zile a fost in coma de gradul II-III. Abia dupa 20 de zile a inceput sa miste. Perioada vegetativa a tinut aproape doua luni. Afectarea substantei cerebrale a fost una majora. Avea paralizie spastica. Imaginea era ravasitoare, iar unele rude care l-au vazut prin geam, fiindca salonul era la parter, au lesinat.

Ce i-a socat?
Ochii erau dreapta-sus. Avea maini, picioare strambe, totul era contractat. Eu imi dadeam seama ca ar fi treaz doar dupa respiratie. Parca, parca se accelera. Cum simteam ca este treaz, incepeam sa fac gimnastica cu el. Trebuia sa fiu destul de ferma, sa aplic o oarecare forta, pentru ca era contractat, dar nici prea tare nu era bine. Faceam cam 8-9 sedinte pe zi, timp de jumatate de ora fiecare. Apoi dormea dus. Somnul era foarte bun la boala lui. Nici capul nu si-l mai tinea, a avut corset, i-am pus orteze la picioare.

Primele semne de speranta au aparut dupa injectiile cu toxina botulinica?
In cateva zile a inceput sa-si dea drumul la manute, la picioruse. Doamna doctor Padure spunea ca dupa a treia doza o sa se relaxeze musculatura, dar noi cum am fost norocosi si-a dat drumul dupa prima doza si a fost bine. Adica, relativ, fata de ceea ce se intamplase. Copilul a fost dat inapoi cu totul. {i cu vorbitul, si cu mersul, si cu mancatul...nu mai stia sa inghita. A trebuit sa invete de la inceput.

Unii ne avertizau ca va ramane o leguma

Recunostea vocile parintilor?
Nu stiu ce sa zic, speram ca le recunoaste. I-am adus un casetofon si avea muzica de Craciun, in spital. ii citeam, cand era in coma, ii povesteam intamplari de-ale noastre. I-am adus persoanele pe care le iubea el, sa-i auda, sa-si reaminteasca: bunica, unchi, veri, sora mai mare. Unii se speriau. Se uitau la baietel in pat acolo si nu le venea sa creada cum arata, asa plin de fire. Pana pe 7 ianuarie a fost hranit numai pe sonda. Apoi, vreo luna, l-am invatat iar sa inghita. Cam o ora dura sa-i dam 100 de ml de mancare. si ii dadeam cam de cinci ori pe zi.

Va dadea cineva o sansa?
Nu ne spuneau nici ca o sa fie bine, nici ca o sa fie rau. Erau...rezervati. Unii ne avertizau ca s-ar putea sa ramana o leguma. Eu vroiam sa aflu cu disperare despre cazuri care au fost rezolvate, dar medicii nu aveau voie sa spuna nimic. Am inteles ca nu au voie, ca nu le permite deontologia profesionala. Am avut noroc ca o infirmiera s-a scapat. Ea mi-a spus ca au mai avut o fetita care si-a revenit dupa meningita. si asta mi-a dat speranta. Am inteles ca la meningita unele celule nervoase mor, iar celulele din jur trebuie sa preia sarcina lor si nu se stie cat vor prelua. Exercitiile ajuta sa se dezvolte aceste noi zone cerebrale. Faceam gimnastica, venea si o asistenta de kinetoterapie, de 4-5 ori pe saptamana, acasa si lucra o ora cu el. Pe 30 ianuarie a stat din nou in sezut si pe 7 martie a facut din nou primii pasi.

Succesul tine de gandirea pozitiva?
El era foarte ambitios. Si, la inceput, eu vroiam sa mi se spuna ca o sa traiasca. Fiindca stiam ca daca traia, fiind un luptator, o sa-si revina. Si, din fericire, asta s-a intamplat. Trebuie gandit pozitiv. Cu vorbitul a fost cel mai lung proces. Am reluat de la zero si trebuia sa ne jucam ca atunci cand era sugar: cum face oaia, cum face maimuta, cum face vaca.

Familia a facut sacrificii?
Noi aveam niste bani, avans pentru casa si s-au dus toti. Poate am si exagerat cu banii. Nu ne-a interesat ce si cum, cel mai important era copilul. Mi-am dat demisia, lucram in asigurari, si nu-mi permiteam sa lipsesc asa mult. Am stat cu copilul acasa trei ani.

Primele momente, cand se intampla boala, sunt hotaratoare

In timpul acestei batalii, ce a fost cel mai greu?
N-am suportat, de pilda, sa stau la centrul de recuperare. Am fost socata si n-am rezistat. Fiindca eu spuneam: copilul meu va fi ok, va fi destept, va juca fotbal. si toate mamele se uitau ciudat la mine... N-a fost niciuna sa-mi spuna: aveti dreptate, si al meu a fost paralizat si s-a recuperat. Toata lumea astepta orele de gimnastica si in rest nu faceau nimic.

Si le-am spus: dar de ce nu faceti nimic?
Faceti continuu ceva! Mamicile acelea erau la pamant cu moralul, erau resemnate. Eu n-am suportat resemnarea, atunci. Primele momente cand se intampla boala sunt hotaratoare. in momentul acela trebuie sa zici: voi reusi! Eu ma duceam cu copilul in parc. Avea corset, prteze, ca nu-si tinea capul. si il dadeam, asa paralizat, in leagan. Multe mame se uitau ciudat, altii intorceau capul si plecau. in momentul acela nu trebuia cedez, sa zic: a, s-a uitat urat sau dispretuitor la mine si sa cad psihic. invatasem sa filtrez comentariile si privirile si sa aleg ce-mi place.

A fost un caz fericit?
Procesul de recuperare continua si acum, dupa patru ani, dar pot spune ca e un caz superfericit! Medicii imi confirma ca timpul de recuperare a fost scurt si cat a recuperat este... anormal pentru boala pe care a avut-o. De regula, nu se stie cat dureaza, nu se stie cat se recupereaza. Cand statea asa, paralizat, visam ca o sa joace fotbal. Acum, il privesc cum merge pe bicicleta, cum se urca peste tot. Mai nou, vrea placa de skatebord. Meningita este o infectie virala sau bacteriana a tesuturilor cerebrale, uneori si a maduvei, care poate determina sechele grave. Simptomele sunt reprezentate de febra, dureri de cap severe, varsaturi, convulsii, confuzie. La copiii sub 18 luni apare agitatia, la cei mai mari somnolenta.

Meningita bacteriana este cel mai adesea cauzata de Streptococus pneumoniae si poate fi prevenita prin vaccinare. Vaccinarea este o metoda eficienta de a preveni pneumonia, otita si meningita cu streptococ.