Prof. Dr. Petru Aurel Babes
Universitatea din Oradea,
Facultatea de Medicina si Farmacie

Sunt complicatiile obligatorii pentru toti diabeticii? NU! Cei care au un control mai bun al glicemiei, cei care se ingrijesc mai bine fac mai rar complicatii.

La cei cu DZ tip 1, boala apare in copilarie sau la adultul tanar, si complicatiile apar mai timpurii ca varsta. O parte dintre diabetici (20-30%) sunt mai predispusi la infectii pornind de la o rana mica (zgarietura, intepatura); glicemia exagerat de mare face ca acestia sa nu se vindece. Fiecare diabetic trebuie sa-si urmareasca atent orice „buba”, orice zgarietura si, de la inceput, inainte de primul semn de agravare, sa se prezinte la medic. Daca procedeaza astfel, are cele mai mari sanse sa se vindece, ca orice nediabetic.

Care sunt cele mai frecvente complicatii ale diabetului zaharat?

 

Pacientii cu DZ pot fi victime ale unui mare numar de complicatii, care insa nu sunt obligatorii pentru toti. Cele mai frecvente sunt:

I. Complicatiile acute – apar in mod brusc si evolueaza rapid; cele mai grave sunt comele diabetice, iar cele mai frecvente sunt infectiile localizate oriunde in corp:
- Aparat respirator: faringoamigdalite, sinuzite, traheobronsite, pneumonii;
- Piele: furuncule, carbuncule, abcese subcutanate etc.;
- Aparat urinar: cistite, pielonefrite etc;
- Aparat genital: vulva, vagin, penis.
Cateodata, infectia invadeaza intregul organism – septicemie, foarte grava, chiar mortala.

II. Complicatiile cronice – apar in mod gradat si se dezvolta lent.

Cele mai caracteristice sunt: microangiopatia, macroangiopatia si neuropatia diabetica.
Exista si infectii cronice:
- Urinare: pielonefrita cronica
- Respiratorii: tuberculoza pulmonara
- Pe piele si mucoase: epidermofitii (ciuperci) interdigitali, adica localizati mai ales intre degetele picioarelor, determinand mancarimi, iar dupa scarpinarea acestora rani prin care patrund microbi, a caror dezvoltare va duce uneori la aparitia infectiilor grave – gangrena piciorului.
Complicatii cronice frecvente sunt si cataracta („albeata ochilor”) si paradontoza (caderea dintilor).

Care sunt infectiile cele mai frecvente?

      

 

- Furunculul: arata ca un cos mai mare;
- Carbunculul: este o colectie de puroi mai mare, inceputa sub forma unei plaje de furuncule ce se unesc intre ele, mai grav localizat in regiunea cefei; de regula trebuie operat;
- Infectiile urinare acute: se manifesta prin urinari dese, dureroase si uneori cu febra, frisoane, dureri deasupra pubelui si in regiunea rinichilor;
- Pielonefrita cronica: foarte frecventa mai ales la femeile diabetice, si poate evolua fara niciun semn, descoperita doar prin analize;
- Infectiile picioarelor: localizate sau extinse, ce transforma piciorul intr-un adevarat sac de puroi, care necesita amputatii;
- Infectiile genitale: atat la femei, cat si la barbati, de obicei, datorita unei rusini exagerate, sunt ascunse fata de medic si raman netratate.
- Tuberculoza pulmonara: este mai frecventa la diabetici, uneori descoperita intamplator.
De aceea, pentru diagnosticul timpuriu al acestei boli molipsitoare se indica efectuarea examenului radiologic pulmonar periodic, cel putin urmatoarelor categorii: bolnavii cu DZ tip 1, mai ales daca au conditii de viata mai saracacioase, persoanelor diabetice care au venit in contact apropiat cu un pacient cu tuberculoza cunoscuta. Toti diabeticii cu TBC necesita tratament cu insulina.

Ce este cetoacidoza diabetica (CAD)?

CAD are mai multe stadii sau forme: cetoza, precoma diabetica si coma diabetica. CAD poate aparea la un moment dat la orice diabetic, indiferent de tipul bolii si de de tratamentul anterior. Factorii care pot favoriza aparitia CAD:
- Intreruperea tratamentului cu insulina (la cei cu DZ tip 1!)
- Infectiile
- Interventiile chirurgicale
- Pancreatita acuta si infarctul miocardic
- Abaterile de la regimul alimentar.
Cetoza se manifesta prin poliurie (cresterea cantitatii de urina), polidipsie (sete exagerata), stare de rau, oboseala marcata, miros de acetona (mere putrede) al respiratiei, uneori greturi, varsaturi. Consultul medical de urgenta este obligatoriu.
Precoma diabetica este stadiul ce urmeaza dupa cetoza, in care diabeticul are o stare rea, este atat de obosit, incat nu se mai ridica din pat, apar varsaturi si dureri in abdomen, iar respiratia lui miroase a acetona. Varsaturile ridica mari probleme unui diabetic si pot avea
mai multe cauze:
- Precoma diabetica
- Boli ale stomacului si duodenului (ulcer, in special)
- Boli ale colecistului (litiaza biliara)
- Toxiinfectii alimentare.

Cetoacidoza diabetica este determinata de cresterea productiei de corpi cetonici, din cauza scaderii si mai accentuate a insulinei disponibile, ceea ce determina cresterea foarte marcata a glicemiei, o mare productie de corpi cetonici si acidifierea sangelui.

Durerile abdominale – uneori foarte puternice, chinuitoare - se pot insoti chiar de o usoara induratie, o rezistenta la palparea abdomenului, ceea ce poate conduce la confuzia cu o boala chirurgicala (ulcer gastric sau duodenal perforat, apendicita acuta, hernie strangulata, colecisitita acuta, ocluzie intestinala, peritonita acuta).
Starea generala se inrautateste rapid si profund, greturile si varsaturile devin continue, tranzitul intestinal se opreste, apare contractura peretelui abdominal, ca un „abdomen de lemn” – falsul abdomen acut - din coma diabetica. Coma diabetica este starea cea mai grava; bolnavii nu mai sunt constienti, nu mai raspund la intrebari, sunt linistiti, au o respiratie foarte rapida si zgomotoasa cu miros de acetona. Fata lor este supta, ochii infundati in orbite, limba uscata, iar pielea lasa o cuta persistenta.
Pulsul este rapid, tensiunea arteriala poate scadea. Coma diabetica este una dintre cele mai grave complicatii ale diabetului, poate fi mortala, mai ales daca este inaugurala (adica apare la cineva care nu se stia diabetic), si daca semnele sale de la inceput nu sunt recunoscute, precum si daca factorii ce o favorizeaza sunt extrem de gravi (septicemii).

Mai sunt posibile si alte come legate de diabet?

 

Coma hipoglicemica – in care pierderea cunostiintei se datoreste scaderii glicemiei sub 50 mg%: apare de cele mai multe ori la diabeticii tratati cu insulina si doar rareori, daca rinichiul este grav bolnav si doza prea mare, la cei tratati cu glibenclamida sau cu alte sulfamide antidiabetice. Instalarea este rapida (minute). Bolnavul este agitat, transpirat. Glicemia este mai mica de 50 mg%. Coma de natura cerebrala – prin accidente vasculare cerebrale (hemoragie sau tromboza). ~n cazul acestora, din cauza stresului, apare si un puseu de crestere a glicemiei!

In concluzie, putem afirma ca diabeticul poate avea aceleasi tipuri de come ca si nediabeticul (vasculara, cerebrala, hepatica, uremica, prin diverse intoxicatii, inclusiv cu medicamente) si, in plus, coma hiperglicemica si hipoglicemica.

 

Cand apar complicatiile cronice degenerative ale DZ?

De cele mai multe ori, complicatiile cronice specifice DZ apar dupa mai multi ani de evolutie a bolii; dar nu rareori sunt prezente si chiar extinse inca din momentul diagnosticului. Acest lucru este valabil mai ales in DZ tip 2 pe care pacientul il are de multi ani fara sa stie. La intrebarea:
„De cati ani aveti diabetul?”, pacientul cu DZ tip 2 trebuie sa raspunda astfel: „Eu stiu ca de 5 ani!” si nu: „Il am de 5 ani!”, fiindca de cele mai multe ori il avea deja, dar nu cunostea acest lucru.

Cum se defineste angiopatia diabetica?

Totalitatea modificarilor vaselor de sange: artere de diverse marimi, capilare si venule, ce apar in cursul si datorita DZ, poarta denumirea de angiopatie diabetica. Unele dintre ele nu se gasesc decat in diabet, deci sunt specifice (retinopatia, nefropatia, neuropatia), altele se mai semnaleaza si in afara acestei boli, dar diabetul le face sa fie mai timpurii, mai frecvente si mai grave (arteriopatia membrelor inferioare, infarctul miocardic etc.).

Ce este microangiopatia diabetica si ce manifestari importante are?

Microangiopatia diabetica este o complicatie a celor mai mici vase de sange (capilare, arteriolare, venule), ce apare numai in DZ, deci este specifica lui. Vase de acest calibru exista in tot corpul, dar cele mai importante pentru sanatate sunt cele de la nivelul rinichiului (nefropatia diabetica) si de la nivelul ochiului (retinopatia diabetica). Hiperglicemia joaca rolul cel mai important in aparitia complicatiilor microangiopate; cu cat cresterea glicemiei este mai accentuata si are o durata mai lunga, cu atat aceste complicatii se ivesc mai frecvent si mai timpuriu. Dar hiperglicemia nu este singurul factor ce contribuie la aparitia microangiopatiei, alaturi de ea intervin: cresterea grasimilor din sange, fumatul, hipertensiunea arteriala, cresterea coagulabilitatii sanguine si altele.

Ce este si cum se manifesta retinopatia diabetica?

Retinopatia diabetica este imbolnavirea retinei (o foita ce captuseste ochiul), foarte bogata in vase mici de sange. Semnul principal este scaderea vederii; riscul cel mai mare este orbirea, retinopatia diabetica fiind prima cauza a pierderii vederii in majoritatea tarilor civilizate. Diagnosticul se stabileste prin examenul de fund de ochi, efectuat cu oftalmoscop.
Retinopatia nu este obligatorie la toti diabetici, iar gravitatea difera de la bolnav la bolnav; dar dupa zeci de ani de diabet, aproape toti pacientii au o forma de retinopatie diabetica.
Exista si alte cauze care reduc vederea diabeticului:
- Hiperglicemia, mai ales inainte de inceperea tratamentului, care prin actiunea pe cristalin, determina tulburari de refractie; dupa ce tratamentul va reduce glicemia, vederea revine la normal;
- Uneori, in prima perioada dupa inceperea tratamentului cu insulina, chiar aceasta determina tulburari de vedere, care disparea in cateva zile sau saptamani;
- Cataracta („albeata ochilor”); poate apare si la nediabetici, dar la varste mai inaintate.
Retinopatia diabetica poate fi prevenita sau evolutia ei incetinita printr-un tratament corect al diabetului. Purtarea ochelarilor nu corecteaza tulburarile de vedere produse de retinopatia diabetica, cum nu corecteaza nici cataracta, ce trebuie operata.

Cum se defineste nefropatia diabetica (ND)?

Apare numai la diabetici, in cadrul micoangiopatiei, si niciodata in afara diabetului. ND este una dintre cele mai severe complicatii cronice ale diabetului in general. Daca nu este diagnosticata si tratata la timp, atunci poate evolua spre insuficienta renala, adica spre stadiul cand cea mai mare parte a structurilor rinichiului sunt distruse, si duce in final la uremie („varsarea urinei in sange”), cea mai grava etapa, nevindecabila, care necesita dializa („curatirea sangelui”) si transplant de rinichi.

Cum evolueaza nefropatia diabetica?

In nefropatia incipienta apare microalbuminuria (eliminarea in urina a unei cantitati de albumina intre 30 si 300 mg/24 de ore) si microproteinuria (intre 300 si 500 mg/24 de ore). Din nefericire, nu are niciun simptom. Daca nu se ia nicio masura, nefropatia evolueaza, apar edemele, hipertensiunea arteriala si insuficienta renala (cresterea creatininei si ureei din sange).

Cum poate fi prevenita si tratata nefropatia diabetica?

- Efectuarea unui tratament corect, care sa asigure o glicemie normala inca de la inceputul DZ si pe durata intregii vieti;
- Reducerea cantitatii de proteine din alimentatie, stabilita de medic;
- Normalizarea tensiunii arteriale, scaderea ei sub 130/80 mmHg;- In stadiile avansate, poate beneficia de hemodializa (rinichi artificial) sau de dializa peritoneala, care curate sangele de uree si de alti produsi de metabolism, acumulati datorita incapacitatii rinichilor de a elimina aceste deseuri toxice;
- In unele cazuri, rinichii bolnavi pot fi inlocuiti cu altii (transplant renal).

Articole similare din categoria Diabet:

Diabeticul, un pacient special (ep I)
Diabeticul, un pacient special (ep III)
Diabeticul, un pacient special (ep IV)