pentru tratamentul antidiabetic cu insulina (I)

Prof. dr. Aurel Babes,
Universitatea din Oradea

Tratamentul diabetului este unul complex, iar atunci cand este vorba despre insulina, totul poate sa devina un adevarat calvar pentru pacient.

De aceea, prof. dr. Aurel Babes a intocmit o lista de sfaturi practice pe care diabeticii care se trateaza cu insulina sa le urmeze.

Conditii de pastrare ale insulinei

Pentru a evita degradarea rapida a insulinei, flacoanele si cartusele de insulina care nu se folosesc zilnic se pastreaza la rece (2-8 ˚C), in frigider, dar nu in congelator. Insulina care a fost inghetata nu mai poate fi folosita, deoarece, dupa dezghetare, in flacon raman depuneri care nu se mai dizolva la omogenizarea flaconului, iar efectul de scadere a glicemiei se pierde.

Info: Cele care se folosesc zilnic se pot pastra la temperatura camerei, dar ele nu se expun la caldura (cat mai departe de soba, radiator, calorifer, televizor,etc) si nu se tin la lumina, ci se pastreaza in cutia lor, fiinca lumina soarelui degradeaza treptat insulina ce devine galben-bruna.

Prezentarea ambalajelor

      

Insulinele se prezinta in doua tipuri de ambalaje:
- flacoane de 5 si de 10 ml, ce contin insulina in concentratie de 100 u/ml (500 u sau 1000 u/ pe flacon) si se injecteaza cu seringa;
- „cartuse” de 3 ml (300 u / cartus): tot un fel de flacoane, dar din care insulina se injecteaza cu stiloul de insulina (pen in engleza, ceea ce inseamna tot stilou).

Inainte de inceperea unui flacon de insulina trebuie verificata data de expirare, pentru ca, dupa aceasta data insulina se degradeaza treptat si isi pierde efectul si ea se poate altera.

Insulina se considera alterata daca si-a schimbat culoarea devenind galben-bruna, daca in solutia limpede au aparut flocoane sau grunji (la insulinele prandiale), iar la insulinele cu efect prelungit care sunt tulbure in mod normal, flocoanele persista si dupa omogenizarea prin agitare usoara. Injectarea unor asemenea insuline este interzisa categoric.

Insulina poate fi injectata cu:

- Stiloul („pen”-ul), de insulina, astazi in majoritatea cazurilor. Avantajele folosirii acestora constau in usurinta si simplitatea manuirii , fara multe manevre, scurtarea timpului de pregatire a injectiei, fixarea rapida a dozei ce trebuie injectata, usurinta transportului sau (poate fi purtat in buzunar sau in penar). Din pacate, stiloul nu se poate verifica prin aspirare daca acul a patruns sau nu intr-un vas de sange. Firmele care produc insulina furnizeaza stilouri potrivite numai pentru cartusele fabricate de ele.
- Seringa, avand grija sa avem la dispozitie o seringa potrivita concentratiei din flaconul de insulina. O seringa de unica folosinta trebuie sa se utilizeze o singura data; daca acul este protejat cu un capacel de plastic, se poate, de nevoie, sa mai fie folosita, dar numai de aceeasi persoana si numai in aceeasi zi. Seringile de plastic nu pot fi sterilizate prin fierbere sau sub presiune fiindca se deterioreaza.
- Pompa de insulina.

Modalitatea de injectare

Materialele care trebuie pregatite pentru injecția de insulina sunt: seringa de plastic de unica folosinta si flaconul de insulina sau stiloul de insulina; un tampon uscat si unul imbibat cu alcool pentru dezinfectarea capacului flaconului (in cazul utilizarii seringii) si a pielii.

Se asteapta pana se usuca locul injectiei, din mai multe motive: alcoolul poate neutraliza efectul insulinei, poate fi antrenat de ac in piele, producand durere si favorizand lipodistrofia.

Injectia de insulina se face in tesutul subcutanat situat intre piele si stratul muscular, de unde se absoarbe unifo

rm si constant in sange. Daca injecția este facuta prea profund, in muschi, aceasta poate fi dureroasa, iar insulina se absoarbe mai repede. De aceea, la pacientii slabi, care au un strat subcutanat mai subtire, este indicat ca acul seringii sa fie introdus la un unghi de 45 de grade. Pozitia perpendiculara a acului este mai potrivita, daca exista un start mai gros de tesut subcutanat, mai ales in zonele abdominale si fesiere si la injectarea cu pen-ul (care are ac mai scurt).
Dupa alegerea locului de injectie si dezinfectarea lui, se prinde pielea intre degetul mare si aratator, astfel incat sa se formeze un pliu in care se introduce acul sub un unghi intre 45 si 90 de grade. Se aspira pitin, tragand usor de piston, pentru a vedea daca acul nu a fost introdus intr-un vas cu sange (ceea ce cu stiloul nu este posibil), apoi se impinge incet pistonul pana la eliminarea intregii cantitati de insulina din seringa. Dupa aceasta, se asteapta 10 secunde si se scoate incet acul, pentru a nu se pierde insulina pe traiectul de injectie. Se apasa usor cu un tampon uscat, steril, dar nu se maseaza decat daca dorim sa crestem viteza de absorbtie a insulinei.

In cazul in care insulina se injecteaza intr-un vas de sange, actiunea sa incepe mai rapid (la 5 minute), cu varful actiunii la 25-30 de minute, existand riscul aparitiei hipoglicemiei, iar durata totala de actiune se epuizeaza la 2-3 ore.

Ce facem daca se intampla sa „sarim” o injectie de insulina

In DZ tip 1, acest lucru este interzis categoric, indiferent ce motiv sau scuza crede bolnavul ca are. Chiar intreruperea pentru o zi a tratamentului este periculoasa, putand induce cetoza, precoma sau chiar coma diabetica, mai ales la copii, dar si la alte varste. Nici in DZ tip 2 nu se indica intreruperea fara rost a injectiilor cu insulina.

Regiuni ale corpului in care se poate fi injecta:

 

- Pe partile exterioare ale bratelor: in zona delimitata la cativa centimetri sub umar si deasupra cotului
- Pe abdomen: sub ombilic lateral pana la nivelul flancurilor;
- Pe coapse, in partea superoara si externa
- Pe fese: in cadranul superior si extern.

Spre a usura alegerea locului de injectie, fiecare regiune poate fi impartita in 7 zone; se poate incepe injectarea intr-o zona, trecand in fiecare zi la o alta zona. Respectand aceste recomandari , fiecare zona va avea timp suficient de „odihna”, absorbtia insulinei va fi foarte buna, iar riscul aparitiei lipodistrofiei va fi compolet inlaturat. Este bine ca distanta dintre punctele unde se fac injectiile sa fie de 3-4 cm.

Factorii care pot influenta absorbtia insulinei

 

1. Factorii ce tin de tehnica injecției:
- locul in care s-a efectuat injecția,
- profunzimea injectarii
- masajul local al zonei (3-5 minute, favorizeaza absorbtia mai buna)
- temperatura locala (vasodilatatia de exemplu dupa o baie calda, expunere la soare favorizeaza absorbtia)
- cantitatea de insulina injectata la o administrare (cu cat este mai mare, cu atat scade absorbția)
- amestecul de insulina prandiala si prelungita in aceeasi seringa duce la o intarziere a absorbtiei insulinei rapide, care pierde o parte din solubilitatea sa.

2. Factorii ce tin de pacient:
- calitatea tegumentelor
- greutatea corporala
- exercitiul fizic, amelioreaza sensibilitatea la insulina, scazand necesarul zilnic.

Important de retinut

 

- o data inceput tratamentul cu insulina in DZ tip 1, glicemia va scadea mai repede sau mai incet, dar nu mai exista pericolul comei diabetice;
- dozele mari de la primele injectii pot induce hipoglicemii grave, accentuand reactia, si asa negativa, a pacientilor fata de insulina;
- nu exista nici o regula matematica general valabila pentru stabilirea dozelor de insulina la adult sau, mai bine zis, singura regula este lipsa oricarei reguli.
- doza de insulina utilizata in mod curent la un adult este intre 0.8 si 1.2 u/kg corp, mai rar este mai mare de 1.5 u/kg corp;
- insulinorezistenta – cand doza zilnica depaseste 2.5 u/kg corp sau 200 u/zi.

 

Articole similare din categoria Diabet:

• Sfaturi practice pentru tratamentul antidiabetic cu insulina (II)
• Diabetul si diabeticele
• Diabeticul, un pacient special
• Tratamente naturale in diabet: dieta
• Diabetul gestational
• Antidiabeticele orale