Dr. Ovidiu Chioncel
Prof. Dr. Cezar Macarie

Insuficienta cardiaca (IC) este o afectiune in care inima este incapabila atat sa pompeze sangele spre organe si tesuturi, astfel incat acestea primesc o cantitate mai mica de oxigen  si produse nutritive din sange, cat si sa primeasca sangele de la organe.

 In consecinta, tesuturile primesc mai putin sange ca urmare a incapacitatii inimii de a pompa, iar pe de alta parte sangele stagneaza si se acumuleaza in organe, ca urmare a incapacitatii inimii de a-l primi. IC poate avea mai multe cause (boli) care o pot determina. Cele mai frecvente sunt:

Cardiopatia ischemica se manifesta cand apar ingustari (stenoze) la nivelul arterelor care iriga inima. In consecinta, inima va fi mai prost irigata, fapt ce ii va afecta functia de pompa.

Infarctul miocardic acut (IMA) reprezinta distrugerea unei anumite parti din muschiul cardiac, ca urmare a astuparii arterei ce asigura hranirea acelui teritoriu. In mod evident, pierderea unei parti din muschiul cardiac afecteaza functia inimii.

Hipertensiunea arteriala (HTA) determina cresterea presiunii sangelui in vase si, ca atare, inima trebuie sa depuna un effort suplimentar pentru a putea pompa sangele.

Bolile valvelor cardiace fac ca inima sa depuna un efort mai mare ca sa impinga sangele printr-un orificiu ingustat (valva nedeschizandu-se) sau sa pompeze sange atat in vase cat si inapoi in camerele cardiace (valva neinchizandu-se).

Cardiomiopatiile sunt boli specifice ale muschiului cardiac. Fibra musculara cardiaca nu se poate contracta, si in consecinta apare IC.

Bolile congenitale cardiace sunt boli ce apar de la nastere. Pot aparea gauri la nivelul peretilor ce separa camerele cardiace, dezvoltarea insuficienta a unor camere cardiace, afectari ale valvelor cardiace si ale vaselor mari, toate acestea determinand tulburari majore ale functiei inimii.

Cum se manifesta IC?
Simptomele difera in functie de severitatea bolii si variaza de la pacient la pacient. Trebuie amintit ca aceste simptome nu sunt specifice IC, putand fi intalnite si in alte boli. Simptomele cel mai frecvent intalnite sunt:
- Oboseala sau scaderea capacitatii de a face efort.
- Dispneea (senzatia de sufocare sau de respiratie grea). Poate aparea si ortopneea (nevoia de a respira doar stand in sezut) sau sufocarea in timpul noptii.
- Tusea, de obicei seaca si, in special, la efort sau noaptea.
- Edeme (umflarea picioarelor ca urmare a retinerii de lichide in organism); acestea se asociaza de obicei cu cresterea in greutate.

Ori de cate ori aveti unul sau mai multe dintre aceste simptome, prezentati-va cat mai repede la medicul dumneavoastra.

Cum se diagnosticheaza IC?

 

Diagnosticul de IC se face de catre medic pe baza examenelor clinice si a testelor medicale. Medicul va incerca sa afle prin anamneza (discutia cu dumneavoastra) care sunt simptomele, de cand au aparut, in ce conditii apar, ce alte boli mai aveti, factorii care v-au agravat boala. Urmeaza apoi examenul fizic, prin care medicul incearca sa identifice prezenta semnelor clinice de IC. Astfel, medicul poate identifica marirea inimii prin percutia toracelui, poate observa edemele, poate palpa un ficat de dimensiuni crescute (hepatomegalia), poate observa dilatarea venelor jugulare (venele de la nivelul gatului).

Cu ajutorul stetoscopului poate asculta ritmul cardiac accelerat (tahicardia) si prezenta de sufluri sau zgomote cardiace anormale, precum si aparitia de zgomote anormale (raluri) la nivelul plamanilor. Pe baza anamnezei si a examenului fizic medicul identifica semnele de IC, evalueaza severitatea lor si stabileste planul investigatiilor ulterioare.

Testele medicale uzuale:

 

- Teste de sange
Acestea includ dozarea hemoglobinei (anemia poate agrava IC); numararea si formula leucocitara (infectia poate agrava IC); probele renale - uree, creatinina (afectarea functiei renale poate aparea in stadiile avansate ale IC, poate limita administrarea anumitor medicamente sau poate fi consecinta administrarii unor medicamente); ionograma - sodiu, potasiu, calciu, magneziu (aceste minerale se pot pierde prin urina ca urmare a administrarii de diuretice); dozarea glicemiei; dozarea lipidelor plasmatice. Pastrati rezultatele analizelor si prezentati-va cu acestea la fiecare vizita medicala.

Electrocardiograma (ECG)
Este o analiza obligatorie si ofera date importante privind cresteri sau scaderi ale ritmului cardiac, prezenta blocajelor impulsului electric, marimea inimii, prezenta ischemiei cardiace sau a unui infarct miocardic etc.

Radiografia cord-pulmon
Vizualizeaza cu ajutorul radiatiilor X cordul (inima), vasele mari (aorta si artera pulmonara) si plamanii.

Ecocardiografia
Este o analiza importanta pentru pacientii cu IC. Ea contribuie la diagnosticul de IC, oferind date anatomice si functionale ale inimii, cum ar fi functionarea valvelor cardiace, contractia inimii, marirea camerelor inimii, ingrosarea peretilor cardiaci, prezenta lichidului in jurul inimii.

Testul de mers timp de 6 minute
Este un test simplu care masoara distanta parcursa de un pacient in 6 minute. Are valoare pentru a evalua severitatea IC si raspunsul la tratament.

Testul de efort
Presupune inregistrarea continua a ECG, a ritmului cardiac si a tensiunii arteriale in timp ce faceti un efort standardizat, pe bicicleta sau pe un covor rulant.

Tomografia computerizata (TC)
Este o tehnica radiologica (se bazeaza pe expunerea la radiatii), fiind necesara uneori si administrarea unei substante injectabile (substanta de contrast). Poate fi utila pentru depistarea unor cauze ale IC. Recent, prin aplicarea unui protocol special (numita „TC cu sectiuni multiple“), TC poate vizualiza arterele coronare.

Coronarografia
Este o analiza invaziva (realizata de obicei prin punctionarea arterei femurale – artera principala de la baza membrului inferior) care care iriga inima (arterele coronare). Coronarografia se poate completa cu angioplastie, adica cu dilatarea prin umflarea unui balon la nivelul leziunii care ingusteaza vasul, urmata de implantarea unui tub metalic care sa mentina vasul deschis (numit stent).
Uneori, vasele sunt afectate in mai multe locuri si/sau sever ingustate nefiind posibila interventia de dilatare. In aceste conditii, este posibil sa vi se propuna interventia chirurgicala, de bypass aortocoronarian. Desi riscurile acestei proceduri sunt in general foarte mici, intrebati-va medicul despre acestea.

Cum se trateaza IC?

La ora actuala nu exista un tratament care sa vindece definitiv IC, dar exista medicamente, dispozitive speciale si proceduri chirurgicale care prelungesc in mod real viata pacientilor cu IC si cresc calitatea vietii acestora.

Regimul de viata

 

Fumatul trebuie interzis cu desavarsire. Dieta trebuie sa fie una echilibrata, din care sa nu lipseasca fructele si legumele proaspete si pestele.
- Evitati mesele abundente; este de preferat sa aveti 4-5 mese pe zi decat una singura.
- Evitati sa va ingrasati; surplusul de kilograme este un efort suplimentar pentru inima dumneavoastra.
- Evitati alimentele care contin multa sare; sarea in exces retine apa in tesuturi si agraveaza IC. Aportul de sare zilnic nu trebuie sa depaseasca 3 g. Cititi etichetele fiecarui produs alimentar pentru a vedea concentratia de sare. Evitati alimentele conservate si mezelurile, care contin multa sare.
- Evitati mancarurile prajite sau cele cu un continut ridicat in colesterol.
- Consumul zilnic de lichide este obligatoriu pentru pacientii cu IC.
Lipsa consumului de lichide este la fel de daunatoare ca si excesul de lichide. La temperaturi normale, ratia zilnica este de aproximativ 1,5-2 litri pe zi.
- Daca sunteti pe tratament diuretic, retineti ca acesta duce la eliminarea urinara de potasiu si magneziu; in consecinta, consumati alimente care contin aceste substante (peste, cartofi, banane, portocale, mere, prune).
- Alcoolul trebuie consumat cu moderatie si prudenta deoarece este un factor care poate agrava IC; consumul zilnic de alcool nu trebuie sa depaseasca 100-125 ml vin pe zi sau o bere.

Efortul usor, practicat zilnic, imbunatateste activitatea cardiovasculara si face ca simptomele (sufocarea, oboseala) sa nu mai fie atat de dese. Mersul grabit este unul dintre cele mai bune tipuri de efort pentru sistemul cardiovascular. Sunt cateva micireguli pe care le recomandam: evitati temperaturile extreme (canicula, gerul, vantul), asteptati 1-2 ore dupa mese, nu incepeti brusc (faceti o scurta perioada de incalzire cu eforturi foarte mici), nu terminati brusc (scadeti usor intensitatea efortului inainte de a va opri). IC nu este o boala in care trebuie sa stati la pat. Numai in decompensarile severe ale IC este recomandat repausul la pat. Cereti sfatul medicului cu privire la programul si tipul de efort. Pacientii cu IC pot avea o viata sexuala normala. Nu evitati sa intrebati medicul despre continuarea activitatii sexuale.

Situații speciale:
- Zborul cu avionul: discutati cu medicul daca va este permis zborul. Pe parcursul zborului consumati lichide suficiente, dar nu bauturi alcoolice. Daca zborul e lung, e bine sa va miscati, pentru a evita formarea edemelor. Evitati sa stati in aceeasi pozitie pe o durata lunga.
- Condusul masinii: este, in general, permis, dar intodeauna consultati va medicul. Pacientii cu tulburari ale ritmului cardiac necontrolate, cei cu simptome severe de IC sau cei care au avut sincope (pierderea constientei) nu au voie sa conduca masina, putand pune in pericol viata lor si a celor din jur.
- Vaccinarea: este o masura eficienta pentru prevenirea infectiilor respiratorii care pot agrava IC. Vaccinarea antigripala este recomandata anual pacientilor cu IC, mai ales daca sunt varstnici sau au decompensari frecvente.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos al IC este obligatoriu. Progresele facute de medicina in acest domeniu sunt impresionante. In mod obisnuit, tratamentul bolii dumneavoastra se face cu mai multe medicamente. Medicamentele trebuie luate zilnic. Nu luati o doza dubla daca uitati sa luati o doza. Faceti o schema cu orarul administrarii medicamentelor. Luati schema cu medicamentele  la fiecare vizita medicala.

- Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) scad mortalitatea, scad nevoia de spitalizare (datorata agravarilor IC) si imbunatatesc calitatea vietii pacientilor cu IC.
- Blocantii receptorilor de angiotensina (sartani) au efecte similare cu cele ale IECA. Se utilizeaza de obicei in locul IECA, atunci cand apar reactii adverse la acestia.
- Antagonistii de aldosteron (AA) impiedica retinerea de sare de catre rinichi (aceasta contribuie la aparitia edemelor si a congestiei pulmonare).
- Betablocante (BB) protejeaza cordul de efectele nocive ale excesului de adrenalina si noradrenalina, facand ca inima sa bata mai incet si mai lent, conservand rezervele de energie. BB sunt o medicatie asociata cu o scadere importanta a mortalitatii pacientilor cu IC. Uneori, mai ales la inceputul tratamentului, terapia cu BB poate duce la agravarea simptomelor de IC. Nu intrerupeti medicatia cu BB, decat la recomandarea medicului cardiolog. Intreruperea brusca a BB poate agrava sever starea clinica.
- Digoxina imbunatateste starea clinica a pacientilor cu IC. Poate avea reactii adverse severe (intoxicatia digitalica), primele semne ale acesteia fiind cele digestive: greata, scaderea poftei de mancare, varsaturi. De asemenea, pot aparea vederea in galben,  cefaleea, scaderea ritmului cardiac sau palpitatii.
- Diureticele ajuta la eliminarea surplusului de apa din vase si tesuturi, scazand edemele si excesul de apa din alte organe (plamani, ficat etc).
- Anticoagulantele sunt medicamente care impiedica formarea cheagurilor de sange in interiorul inimii sau in vasele de sange. Nivelul anticoagularii se verifica obligatoriu printr-o analiza numita INR. Administrarea anticoagulantelor fara determinarea periodica a INR va poate pune viata in pericol.
Reactia adversa cea mai frecventa a anticoagulantelor este hemoragia. In cazul aparitiei reactiilor hemoragice, prezentati-va de urgenta la medic. Intreruperea si reluarea medicatiei anticoagulante se face doar sub supraveghere medicala.

Tratamentul cu dispozitive

 

Numai anumite categorii de pacienti, selectate pe baza unor criterii foarte riguroase pot beneficia de aceste dispozitive.

1. Stimulatoarele cardiace sunt utile atunci cand ritmul cardiac scade periculos de mult (<30 batai/minut), cand apar semne EKG ca impulsul electric care coordoneaza activitatea inimii este blocat, sau cand apar semne ingrijoratoare ca sincopa (pierderea constientei) sau ameteli severe.
2. Terapia de resincronizare cardiaca consta in utilizarea unui tip special de stimulator cardiac si se aplica pacientilor cu forme severe de IC care nu raspund suficient la tratamentul cu medicamente, au o functie cardiaca redusa, si au o intarziere a propagarii impulsului electric (manifestata pe ECG prin aparitia blocului major de ramura stanga).

3. Defibrilatorul implantabil are capacitatea de a sesiza daca apar ritmuri rapide ventriculare (fibrilatie ventriculara

si tadicardie ventriculara) care v-ar putea pune viata in pericol.

Toate aceste dispozitive cardiace pot interfera cu anumite aparate electrice, de aceea: Atunci cand trebuie sa efectuati o investigatie de tipul RMN, anuntati medicul ca sunteti purtatorul unui dispozitiv cardiac. La aeroport, anuntati personalul de securitate ca aveti un dispozitiv cardiac.

Chirurgia cardiaca

Poate fi o optiune pentru pacientii cu IC. Indicatia chirurgicala tine cont de beneficiile, dar si de posibilele riscuri.