semnul unor boli graveDr. Victor Cauni
Medic primar urolog
Doctor in stiinte medicale
Spitalul Clinic ”N.Gh. Lupu”
Termenul de disfunctie erectila (DE) descrie, in mod traditional, inabilitatea de a obtine o erectie suficienta, necesara unui act sexual.
Notiunea de impotenta a fost inlocuita cu cea de disfunctie erectila in 1988, in urma Conferintei Institutului National al Sanatatii (NIH).
Exista un mare numar de studii la nivel mondial din care reiese clar ca disfunctia erectila este larg raspandita la nivelul populatiei masculine a planetei. O treime din barbati au sau au avut un oarecare grad de disfunctie erectila. Daca in 1995 existau, la nivel mondial, mai mult de 150 milioane de barbati cu disfunctie erectila, din cauza accelerarii procesului de imbatranire a populatiei, se apreciaza ca in 2025 mai mult de 320 milioane de barbati vor prezenta aceasta afectiune.
Cauze: psihogene si organice
In anii '70 , majoritatea cercetatorilor sugerau ca disfunctia erectila este psihogena in aproape 90% din cazuri si organica in doar 10%. In ultimele decenii, o data cu aparitia si dezvoltarea unor tehnici moderne de diagnostic, s-a ajuns la concluzia ca majoritatea pacientilor cu disfunctie erectila au o etiologie mixta, in care pot predomina factorii organici sau cei psihogeni.
Formele pure sunt foarte rare si, daca la debutul bolii poate exista doar o categorie dintre factori, in evolutia afectiunii, in cele mai multe din cazuri, acesti factori vor fi prezenti in diverse procente.
Disfunctia erectila poate avea: cauze psihogene - stilul de viata: abuz de alcool, fumat, consum de droguri, oboseala; cauze organice - cauze locale (afectiuni ale aparatului genital masculin), cauze iatrogene, precum si afectiuni organice sistemice (diabet zaharat, afectiuni cardiovasculare sau endocrine).
In ceea ce priveste impactul stilului de viata asupra functiei sexuale, se pare ca sedentarismul, fumatul, abuzul de alcool sau droguri, obezitatea pot fi factori foarte importanti in generarea disfunctiei erectile. Activitatea fizica periodica si stilul de viata sanatos, fara abuzuri, pot conduce la ameliorarea functiei sexuale normale.
Varsta
Un alt element important in aparitia problemelor de erectie este varsta. Dupa 40 de ani se considera ca aproape o treime din barbati au o oarecare forma de disfunctie erectila. Procentul creste o data cu inaintarea in varsta, astfel incat la 70 ani vorbim de un procent de 60%-65%. Daca la persoanele tinere predomina forma psihogena, la varstele inaintate, o data cu acumularea tarelor organice, creste preponderenta disfunctiilor erectile organice.
Acumularea si preponderenta factorilor organici in cadrul disfunctiei erectile la varstnici conduce si la cresterea severitatii acestei afectiuni, cu implicatii majore si in optiunile terapeutice la aceste categorii de varsta. Starea fizica si psihica a pacientilor este importanta atat in aparitia disfunctiei erectile, cat si in gradul de succes al tratamentului. Cu cat starea fizica si psihica sunt mai precare, cu atat severitatea disfunctiei erectile este mai mare, iar succesul tratamentului este mai limitat.
Fumatul este un important factor de risc, nicotina fiind unul dintre cei mai puternici vasoconstrictori naturali. Functia erectila normala implica interventia unor factori vasodilatatori care, in prezenta nicotinei, vor avea o actiune limitata. Spasmul arterial si vasoconstrictia generate de fumat pot afecta functionarea normala a tesutului erectil.
Diabetul, semnal de alarma
Dintre afectiunile sistemice care pot determina disfunctia erectila organica, diabetul zaharat (tip 1 sau 2) ocupa unul din locurile fruntase. Din cauza afectarii microvascularizatiei prin modificarile metabolice din cadrul diabetului, de multe ori manifestarile de disfunctie erectila pot fi cele ce conduc la diagnosticul de diabet zaharat. Disfunctia erectila poate aparea chiar pana la trei sferturi din pacientii cu diabet zaharat, fiind prezenta in diferite grade, de la formele usoare pana la cea completa.
Boli de inima
O alta categorie semnificativa de afectiuni sistemice ce pot conduce la disfuntie erectila se refera la afectiunile cardiovasculare: hipertensiunea arteriala, boala coronariana, dislipidemia, boala arteriala ocluziva. Afectiunile arteriale cronice, prin afectarea peretilor 
arteriali, conduc la compromiterea fluxului arterial la nivel cavernos, conducand astfel la disfunctie erectila organica (arteriogena).
arteriali, conduc la compromiterea fluxului arterial la nivel cavernos, conducand astfel la disfunctie erectila organica (arteriogena).Ateroscleroza este principala cauza organica ce conduce la disfunctie erectila la acesti pacienti. Hipertensiunea arteriala poate coexista cu disfunctia erectila arteriogena la circa 80%-85% din pacientii cu tulburari de dinamica sexuala.
De asemenea, disfunctia erectila este prezenta in diferite grade (usoara, medie, severa) la pacientii cu hipertensiune arteriala in tratament. In cazul a circa 10% din pacientii cu hipertensiune arteriala, primul semn al afectiunii vasculare este reprezentat de disfunctia erectila. Dislipidemia reprezinta o alta conditie ce conduce la disfunctie erectila organica prin tulburarea procesului erectil. In cazul prezentei acestor factori de risc, succesul tratamentului este conditionat si de regimul igienodietetic si de echilibrare a metabolismului lipidic.
Boli renale sau hepatice
O alta categorie de afectiuni sistemice care pot conduce la disfunctie erectila organica este reprezentata de insuficienta renala si hepatica. Insuficienta renala conduce la disfunctie erectila la mai mult de 50% din pacienti. La pacientii cu insuficienta hepatica, disfunctia erectila poate aparea pana la 75% din cazuri, in special prin modificari hormonale secundare (hiperprolactinemie).
Disfunctia erectila se regaseste si la pacienti cu boli respiratorii (boala cronica obstructiva pulmonara) in circa 30% din cazuri, in special prin hipoxia secundara bolii.
Boli ale tesutului cavernos
Exista si o serie de afectiuni ale tesutului cavernos care pot contribui la aparitia disfunctiei erectile. Din aceasta categorie face parte si boala Peyronie, cand, din cauza fibrozei si calcificarii albugineei corpului cavernos sau a tesutului cavernos, apare disfunctia erectila. Tot aici amintim si fibroza cavernoasa postpriapism, cand este afectata ireversibil functia tesutului erectil, precum si fibroza dupa fractura peniana. In cazuri mai rare, ne putem intalni si cu miopatia cavernoasa, cand, din cauza afectiunii fibrelor musculare netede intracavernoase, erectia normala este compromisa. Disfunctia erectila poate aparea si la pacientii cu adenom de prostata. Simptomele de tract urinar inferior (LUTS) se asociaza frecvent cu tulburari de dinamica sexuala. Disfunctia erectila cauzata de LUTS poate fi ameliorata prin unele tratamente ale adenomului de prostata.
Boli neurologice sau endocrine
Disfunctia erectila organica de cauza primara neurogena poate aparea in leziuni ale anumitor zone din hipocamp si nucleii paraventriculari care reprezinta principalii centri nervosi de reglare a functiei sexuale. Si alte boli neurologice pot conduce la disfunctie erectila: boala 
Parkinson, epilepsia, scleroza multipla, dementa Alzheimer, traumatismele care intereseaza caile nervoase spinale cu afectarea nervilor rusinosi.
Parkinson, epilepsia, scleroza multipla, dementa Alzheimer, traumatismele care intereseaza caile nervoase spinale cu afectarea nervilor rusinosi.Exista si o serie de afectiuni endocrine care pot sta la baza instalarii unei disfunctii erectile. Dintre acestea enumeram: hipogonadismul, tulburari in secretia de prolactina sau tulburarile tiroidiene. Succesul tratamentului disfunctiei erectile este in stransa legatura cu traramentul corect al bolii endocrine de baza.
Operatii, chimioterapie, radioterapie
Pot exista de asemenea multiple cauze iatrogene care conduc la tulburari de dinamica sexuala, cum ar fi unele interventii chirurgicale ce pot afecta vascularizatia si/sau inervatia pelvina sau a corpilor cavernosi. Chirurgia pentru cancerul de prostate fara prezervarea bandeletelor neurovasculare conduce la disfunctie erectila. De asemenea, chirurgia de exereza pelvina, perineala sau cistectomia pot sta la baza acestei disfunctii in multe cazuri. Disfunctia erectila poate aparea la bolnavii care au suferit protocoale de radioterapie, chimioterapie sau tratamente de castrare medicamentoasa.
Info:
Exista foarte multe medicamente care pot induce disfunctie erectila, din care amintim:
- Antihipertensive (betablocante, blocante ale canalelor de calciu, diuretice tiazidice)
- Antiaritmice (amiodarona, digoxin)
- Antidepresive (triciclice, butirofenone, fenotiazinice)
- Medicatie hormonala (antiandrogeni, agonisti GnRH)
- Diuretice (spironolactona)
-Droguri (opiacee, cocaine, marijuana)
Evaluarea corecta si identificarea factorilor etiologici si de risc reprezinta pasi esentiali in intelegerea cazurilor atat de complexe de disfunctii erectile, in vederea elaborarii unui plan corect de management. Tratamentul bolnavilor cu disfunctie erectila este personalizat. Succesul depinde si de colaborarea stransa intre diversele specialitati medicale (urologie, endocrinologie, medicina interna, sexologie, psihiatrie, diabet si boli de nutritie), ce pot fi implicate in cartografierea exacta a acestei complexe afectiuni.
Please wait...
