Hernia inghinala

Email Imprimare PDF

hernie_inghinalaHernia reprezinta o zona slaba a peretelui abdominal prin care organele intraabdominale pot migra spre exterior. In regiunea inghinala se gaseste canalul inghinal prin care se exteriorizeaza la barbat funiculul spermatic ce contine elemente vasculare, nervoase si ductul deferent, in drumul lor spre testicul; la femeie se vizualizeaza ligamentul rotund al uterului.

 

Epidemiologie: 75 % din herniile peretelui abdominal se gasesc la nivel inghinal, facand din acesta cea mai frecventa localizare. Sunt mai frecvente la barbati (B:F=9:1), riscul de dezvoltare de-a lungul vietii fiind de cca.15% la barbati si mai putin de 5% la femei. In ceea ce priveste varsta, herniile sunt prezente la varstele extreme: la copil - hernii congenitale si la adult - hernia dobandite. Complicatiile herniei (incarcerare, strangulare, ocluzie) sunt mai frecvente tot la varstele extreme.

Clasificare anatomica: este cea mai folosita. Se impart in functie de raportul cu vasele epigastrice inferioare si ligamentul ombilical lateral in:
- Hernii indirecte (oblice externe): lateral de vasele epigastrice, in canalul inghinal;
- Hernii directe: medial de vasele epigastrice si lateral de lig.ombilical lateral, la nivelul trigonului Hesselbach;
- Hernii oblice interne: medial de lig.ombilical lateral;

Etiologie: prezenta herniei la copil este determinata de o cauza congenitala - persistenta procesului vaginal neobliterat, in timp ce la adulti este necesara prezenta unor factori ce cresc presiunea intraabdominala: constipatie, sarcina, BPOC - tuse cronica, adenom de prostata - disurie, ascita, eforturi mici si repetabile sau eforturi intense.

Clinica: poate varia de la asimptomatica pana la peritonita ce acompaniaza hernia strangulata. Multe hernii sunt descoperite la o examinare fizica de rutina, insa, pe masura ce cresc in dimensiuni se pot asocia cu:
- dureri locale, accentuate de efort sau ortostatism prelungit, ce cedeaza dupa reducerea herniei sau prin clinostatism;
- senzatie de arsura, de usturime;
- tulburari de tranzit;

In prezenta complicatiilor (strangulare), pacientul acuza dureri intense, distensia herniei ce nu mai poate fi redusa, lipsa tranzitului intestinal, dureri abdominale difuze, alterarea starii generale. Aceasta simptomatologie se datoreaza prezentei la nivelul sacului a unor anse intestinale ce nu se mai pot reduce, cu afectarea vascularizatiei, initial venoase si apoi arteriale, avand drept consecinta modificarea anselor: edem, necroza, perforatie cu peritonita.

Examenul fizic evidentiaza o formatiune pseudotumorala ce prezinta impulsiune si expansiune la tuse, reductibila, ne/dureroasa la palpare; la percutie hernia poate fi sonora (contine anse intestinale) sau mata (mare epiploon); consistenta poate fi moale (mare epiploon) sau elastica (anse). Tegumentele supraiacente pot fi de aspect normal sau eritematoase, calde - in prezenta unei complicatii (strangulare).

De retinut ca examinarea pacientului se face atat in pozitie ortostatica, cat si in clinostatism.

Paraclinic: diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, investigatiile paraclinice avand rolul de a detecta posibilele complicatii. In cazul strangularii herniare apare leucocitoza, asociata cu nivele hidroaerice prezente la nivelul radiografiei simple. Ecografia abdominala poate detecta prezenta lichidului liber peritoneal - peritonita ce acompaniaza aceasta complicatie.

Tratamentul de electie este cel chirurgical. Tratamentul conservator este rar si este indicat celor ce prezinta contraindicatii ale actului chirurgical.

frunzulitaTratamentul chirurgical prezinta doua obiective:
1. Refacerea peretelui abdominal;
2. Tratarea continutului sacului;

Sacul intestinal poate contine la deschidere mare epiploon, anse enterale, colon, corn vezical, diverticul Meckel - hernie Littre. In cazul complicatiilor se prefera un abord larg, cu controlul viabilitatii anselor strangulate (injectare Xilina 1% la nivel arterial) - cu lasarea pe loc sau rezectia ansei modificate.  

In cazul herniilor vechi apar aderente intre sacul herniar si organul continut, ce determina ireductibilitatea herniei - de aceea este necesara liza acestor aderente.

Exista numeroase tehnici de refacere a peretelui ce tin cont de anatomia zonei, unele folosind tesuturile ca material de sutura, altele folosind material sintetic de intarire a peretelui abdominal (plasa de polipropilena). Studiile au evidentiat superioritatea tehnicilor alloplastice comparativ cu cele tisulare. Cura herniei se poate realiza pe cale laparoscopica, folosindu-se montarea plasei pe care properitoneala.

frunzulitaComplicatiile tratamentului chirurgical sunt:

- Recurenta;
- Infectii;
- Dureri persistente;
- Leziuni ale organelor (vezica urinara, testicul, canal deferent, vasele din funiculul spermatic);
- Hemostaza imperfecta - hematom;
- Rar, atrofie testiculara;

docmeufrunza

You are here Exclusiv on-line Sanatate publica Hernia inghinala