Exclusiv on-line Sanatate publica Chistul hidatic hepatic

Chistul hidatic hepatic

Email Imprimare PDF

chist_hidatic_hepaticChistul hidatic reprezinta o boala parazitara determinate de Echinococcus granulosus, vierme plat si segmentat din clasa cestodelor, masurand intre 1,5 si 6 mm lungime, ce traieste la nivelul intestinului subtire. El este format din scolex si proglote (3) ce contin oua.

 

Ciclu parazitar: echinococcus prezinta o gazda intermediara (oaia) si una definitiva (cainele). Omul reprezinta o gazda intermediara accidentala, infestarea realizandu-se prin ingestia oualor viermelui, ce prezinta o mare rezistenta in mediu, putand supravietui chiar si 1 an. Ouale inghitite ajung la nivelul intestinului subtire, traverseaza peretele enteral si trec in circulatia porta. De aici ajung in tot organismul, insa principalul filtru este ficatul; alte localizari mai frecvente sunt plamanul, creierul.

Morfologia chistului hidatic: acesta este format din 3 invelisuri:
- Membrana proligera (germinativa): supla, alba, de cca. 20μm grosime; ea are rolul de a produce vezicule fiice ce sedimenteaza in lichidul hidatic.
- Cuticula: membrana anhista ce acopera membrane proligera, de 1-2mm grosime, rezistenta, ivorie, ce are rol in schimburile cu gazda.
- Perichistul (adventicea) este parenchimul organului gazda ce raspunde la prezenta parazitului condensandu-se si fibrozandu-se. Cu trecerea timpului se poate calcifica. Prezenta calcificarii perichistului nu semnifica moartea parazitului. Exista un plan de clivaj net intre chist si perichist, spre deosebire de cel dintre perichist si parenchimul hepatic.

Continutul chistului hidatic este reprezentat de:
- Lichidul hidatic: lichid clar, incolor, ca "apa de stanca", puternic antigenic; astfel, ruptura unui chist poate provoca soc anafilactic;
- Vezicule fiice: protoscolecsi produsi in cantitate foarte mare de membrane proligera (40000/ml), ei se diferentiaza in doua sensuri in functie de locul unde ajung; astfel in gazda definitiva (caine) se transforma in vierme, iar in gazda intermediara (oaie, om) da nastere unui nou chist hidatic.

Epidemiologie:
chistul hidatic este endemic in anumite regiuni ale Globului: tarile mediteraneene, sudul Americii de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Islanda, fiind rar intalnit in Statele Unite sau Europa Nordica.

Morbiditate/mortalitate: morbiditatea este secundara rupturii unui chist hidatic (cu/fara anafilaxie), infectarii lui sau disfunctiei organelor afectate: obstructie biliara, ciroza, obstructie renala sau bronsica, cresterea presiunii intracraniene secundare efectului de masa a chistului, hidrocefalie datorata cresterii presiunii LCR.

Clinica: mult timp, chistul hidatic poate fi asimptomatic, chiar si in ciuda varstei sale. Teoretic, echinococcoza poate afecta orice organ; practic, 90% din cazuri afecteaza ficatul si plamanii. Simptomele sunt date fie de efectul de masa, fie de complicarea chistului.

De obicei, efectul de masa se manifesta tardiv, o data cu cresterea in dimensiuni a chistului (de obicei peste 5 cm), exceptie facand localizarea cerebral sau oculara. Tabloul clinic este initial nespecific, cu dureri abdominale difuze, meteorism, subfebra, icter. In cazul rupturii in caile biliare apare triada clasica: colica biliara, icter, urticarie.

chist

Complicatiile secundare ale chistului sunt:

- ruptura minora a chistului, ce determina cresterea intensitatii durerii si reactii alergice (prurit, eritem). O ruptura majora poate determina o reactie anafilactica importanta, ce poate fi fatala daca nu e intervenit prompt.
- Ruptura chistului in caile biliare poate produce colangita, prin obstructia realizata de veziculele fiice.
- Infectia chistului poate fi primara sau secundara rupturii ei in arborele biliar.

Examen fizic este de obicei nespecific:
- Manifestari alergice: urticarie, eritem;
- Icter, stelute vasculare secundare hipertensiunii portale (ciroza biliara, obstructie VCI);
- Febra – infectarea chistului;
- Hipotensiune in socul anafilactic;
- Dureri abdominale discrete, mai intense in hipocondrul drept;
- Hepatomegalie +/splenomegalie (in hipertensiunea portal);
- Rar, ascita;

Diagnostic diferential:
- Abces abdominal/hepatic;
- Colica biliara;
- Chiste hepatice;
- Sindrom Budd-Chiari;
- Icter mecanic de diferite cauze;
- Insuficienta hepatica;
- Tumora hepatica;
- Ciroza biliara;
- Reactie de hipersensibilizare;

frunzulitaDiagnostic:

Laborator: de obicei nespecific.
- ↑ fosfataza alcalina, GGT, bilirubina totala si directa;
- Leucocitoza – infectarea chistului;
- 25% - eozinofilie;
- 30% - hipogamaglobuline;
- Teste serodiagnostice: ELISA, imunoelectroforeza;

Imagistica:
- Radiografie abdominala pe gol: nespecifica; prezenta calcificarilor;
- Ecografie: evidentiaza chistul si prezenta veziculelor fiice;
- Tomografie computerizata: 98% sensibilitate; diagnostic diferential cu alte boli chistice hepatice (chist amoebian, abces);
-  RM: nu e folosit de rutina;

Alte teste: testul Casoni - abandonat!

frunzulitaTratament:

Medical: are anumite indicatii:
- Leziuni inoperabile;
- Prezenta chistelor in 2 sau mai multe organe;
- Chiste peritoneale;
- Interdictii legate de starea generala a pacientului;

De obicei este adjuvant tratamentului chirurgical. Se bazeaza pe administrarea de benzimidazoli: Albendazol sau Mebendazol. Albendazolul se administreaza in cure de 1 luna (3-6 cure) 10-15mg/kgc cu pause de 14 zile. Mebendazolul se administreaza tot timp de 3-6 luni, insa doza este de 40-50mg/kgc.

Contraindicatiile tratamentului: sarcina, hepatopatii cronice, chiste inactive sau calcificate, chiste cu iminenta de ruptura.

Chirurgical:
Indicatii:

- chiste mari, cu efect de masa;
- chiste hepatice superficial;
- chiste rupte in caile biliare;
- chiste infectate;

Contraindicatii:
- generale ale actului chirurgical (legate de starea generala a pacientului);
- afectarea mai multor organe;
- chiste profunde, cu acces dificil;
- chiste calcificate, moarte;

Tehnica: exista numeroase tehnici, care insa urmeaza aceleasi principia:
* inactivarea chistului (alcool absolut, ser hiperton, apa oxigenata);
* protectia organelor invecinate si a cavitatii peritoneale;
* inlaturarea mecanica a chistului;
* tratarea posibilelor complicatii;

Tehnicile imbraca mai multe metode:
- chirurgia radicala: chistectomie ideala, perichistectomie;
- chirurgia conservativa: chistectomie si anastomoza cu stomacul si jejunul, drenajul extern al cavitatii chistice, marsupializarea;
-  rezectii hepatice: reglate sau atipice;

Complicatii:
- ale parazitului: recurenta, infectie, echinococoza secundara, reactii alergice/soc anafilactic;
- ale actului chirurgical si anestezic: cele commune;
- ale tratamentului medical: toxicitate hepatica, teratogenie, embriotoxicitate, anemie, alopecie, cefalee, anorexie, trombocitopenie;

docmeufrunza

You are here Exclusiv on-line Sanatate publica Chistul hidatic hepatic