GUTA

Email Imprimare PDF
guta- boala devoratorilor de carne


Dr. Cristina Spiroiu
Medic primar endocrinolog
Spitalul Universitar de Urgenta Militar
Central ”Dr. Carol Davila”
Sectia Boli Endocrino-Metabolice

Guta afecteaza 1-30/00 din populatia Europei si Statelor Unite.

Prevalenta este insa mai mare in unele grupuri etnice, sugerand o componenta genetica. Istoricul familial de guta este prezent la peste jumatate dintre pacienti. 25% dintre rudele de gradul I ale bolnavilor de guta au hiperuricemie, iar dintre acestia 20% au de asemenea guta. Componenta genetica e indubitabila, dar, cu exceptia unor cazuri rare, guta este o boala poligenica si multifactoriala (adica determinata de mai multe gene si favorizata de factori de mediu).

infoGuta defineste un grup heterogen de boli innascute (genetice) si dobandite, care au in comun niveluri crescute ale acidului uric in sange (hiperuricemie) si o reactie inflamatorie articulara zgomotoasa clinic, indusa de cristalele de urat. Unii pacienti pot dezvolta agregate de cristale de urati in tesuturile articulatiilor membrelor. Aceste agregate se numesc tofi gutosi. Ei conduc la deformari ale articulatiilor si uneori chiar la invaliditate. Multi pacienti au si o afectare renala cronica si pot avea calculi de acid uric in caile urinare.


petale
Barbatii, cei mai afectati



Guta este o afectiune a barbatului adult, fiind exceptionala inainte de pubertate si la femeia de varsta fertila. Doar 5% dintre gutosi sunt femei, in general in postmenopauza – fapt ce presupune influente hormonale. Boala se coreleaza cu aportul proteic crescut, (consumul excesiv de carne), cu ingestia de alcool si cu obezitatea. Influenta nutritionala e sugerata de faptul ca, in cursul razboaielor mondiale, guta a fost extrem de rara, revenind la frecventa antebelica dupa ce aportul de proteine a redevenit indestulator.

Emblema gutei este hiperuricemia – nivelul crescut al acidului uric in sange. Riscul de guta creste odata cu nivelul acidului uric – majoritatea pacientilor au niveluri peste 7 mg/dl – si cu varsta. Artrita gutoasa apare mai frecvent la nivelul membrelor inferioare, deoarece acolo temperatura e mai mica decat in restul corpului – cu pana la 10oC, in functie si de temperatura mediului ambiant. Traumatismul local pare a avea un rol initiator, prin mobilizarea acidului uric catre lichidul sinovial din articulatie.

retinetiArticulatiile membrului inferior sunt mai susceptibile la traumatisme, iar articulatia cea mai afectata de guta este articulatia metatarsofalangiana a degetului mare de la picior. Aceasta este supusa celei mai mari presiuni pe unitate de suprafata in cursul mersului.


petale
Ce este acidul uric


Acidul uric provine din metabolizarea purinelor, acestea din urma fiind produse prin degradarea acizilor nucleici din organism si din alimente. Cea mai mare parte a bolnavilor cu guta au drept cauza o excretie urinara scazuta a acidului uric, la care se poate asocia sau nu productia crescuta. In afara cazurilor de guta zise idiopatice (aparent fara cauza) si a rarelor cazuri de defecte enzimatice innascute, exista gute secundare, cauzate de productia excesiva de acid uric in boli hematologice (unele neoplazice), boli renale sau tratamente medicamentoase (cele mai incriminate sunt diureticele).

Guta secundara apare la varste mai mari, este relativ mai frecventa la femei, fata de cea idiopatica, si – lucru important – poate precede cu luni, chiar ani, aparitia primelor semne ale bolii determinante. De remarcat ca aportul alimentar de purine (consumul de carne) are un rol important, iar restrictia dietetica poate scadea acidul uric cu pana la 1,8 mg/dl.


petale
Simptome

Manifestarile clinice ale gutei sunt acute – artrita gutoasa sau atacul de guta – si cronice – guta cronica tofacee, nefropatia (boala renala) stetoscop32gutoasa si litiaza urica.

Artrita gutoasa sau atacul de guta apare brusc, de obicei in plina stare de sanatate, adesea in timpul noptii, cu semne inflamatorii violente care se instaleaza in cateva minute sau ore: articulatia este rosie, calda, umflata, extrem de dureroasa. Pot aparea semne generale: febra, cresterea numarului de leucocite. 75%-90% dintre atacurile initiale sunt monoarticulare – implica o singura articulatie – cel mai adesea articulatia metatarsofalangiana a degetului mare de la picior.

Dar mai pot fi afectate glezna, calcaiul, genunchiul, articulatiile pumnului, degetelor, cotului. Ulterior, atacurile devin poliarticulare – afecteaza mai multe articulatii – si pot afecta si umarul sau soldul, mai rar alte articulatii.

petale
Atacul de guta


Atacul de guta e declansat de un evenimat precipitant: traumatism local, excese alimentare si/sau de alcool, interventie chirurgicala recenta, infectie, scadere ponderala rapida (restrictie calorica importanta). Initial, atacurile de guta sunt autolimitate, cele blande putand sa dispara in ore sau cateva zile. Cele mai severe pot dura zile sau saptamani. Dupa remisiune, pacientul intra intr-o faza ”intercritica” – evolutia ulterioara e greu de prevazut. Unii oameni nu fac niciodata al doilea atac, pe cand altii nu au o remisiune completa si sufera pusee succesive conducand la guta cronica tofaceee.

petale
Ce sunt tofii gutosi


Inainte de a aparea posibilitatea controlului hiperuricemiei prin medicatie, mai mult de jumatate dintre pacienti aveau tofi gutosi. Noile terapii au redus substantial aceasta proportie. Aparitia tofilor se coreleaza cu intensitatea hiperuricemiei, durata ei si timpul scurs de la primul atac de guta. Intervalul dintre primul atac de guta si aparitia tofilor este in medie de 10 ani.

In rare cazuri, tofii sunt prezenti de la inceput – in guta secundara. Tofii sunt depuneri de cristale de urat de sodiu care declanseaza o reactie inflamatorie de corp strain. Au culoare galbenalbicioasa si sunt localizati la nivelul articulatiilor, subcutanat – pavilionul urechii, degete, talpi, palme. Pielea subtire si lucioasa care ii acopera se poate ulcera dand la iveala depozite albe cretoase. Tofii in sine nu sunt durerosi, dar distrugerea articulara progresiva duce la pierderea mobilitatii si la durere locala.


petale
Pietre la rinichi


Nefropatia (boala renala) gutoasa e frecventa, dar afectarea functiei renale e nonprogresiva si blanda. Litiaza urica – productia si eliminarea de „pietre” de acid uric – depinde de nivelul acidului uric si de excretia lui urinara. O treime dintre cei cu litiaza au eliminat o piatra inaintea primului atac, uneori precedandu-l cu un deceniu. Calculii de acid uric sunt radiotransparenti – nu se vad pe radiografie, dar se pot depista ecografic.


petale
Tratamentul trebuie inceput imediat

Tratamentul gutei are ca scop stoparea atacului acut de guta, prevenirea unui nou atac, prevenirea si remiterea complicatiilor cronice ale bolii date de depunerile de cristale de acid uric in articulatii, rinichi si alte tesuturi si preventia litiazei renale urice.
In cazul pacientului cu atac de guta, repausul articulatiei afectate si tratamentul antiinflamator sunt eficiente. In mod caracteristic, semnele inflamatorii si durerea dispar spectaculos la tratamentul cu colchicina, care trebuie administrata deindata ce se banuieste o artrita gutoasa – unii pacienti au prodroame articulare (niste semne vagi ce prevestesc aparitia crizei).

Inceperea tardiva a tratamentului duce la o instalare mai lenta a efectului – pana la 24-48h. Doza de colchicina este limitata de reactiile adverse digestive: greata, varsaturi, diaree, si este oarecum caracteristica fiecarui pacient. Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt eficiente, cu avantajul unei tolerante mai bune. Nu toti cei cu hiperuricemie trebuie tratati, caci doar unul din cinci va face guta. Tratamentul este indicat doar la cei care au avut déjà macar un atac de guta. Numeroase medicamente pentru tratamentul acestei afectiuni sunt in studiu, pentru a putea reda sanatatea celor afectati de guta, boala altadata – si chiar si in prezent – invalidanta.

petale
Recomandarile medicului


In perioada dintre crize se recomanda un regim alimentar sarac in purine. Aportul de carne sa fie sub 100 g/zi, sa se evite viscerele, vanatul, carnea de animal tanar. Alcoolul trebuie de asemenea evitat.
Cei cu exces ponderal obtin o ameliorare a bolii prin reducerea/normalizarea greutatii, dar aceasta trebuie obtinuta lent, pentru ca regimurile hipocalorice drastice pot precipita atacul de guta. Se recomanda aport de minimum 2 l lichide/zi pentru a favoriza excretia urinara a acidului uric. Dieta alcalinizanta – bogata in fructe si legume – permite dizolvarea acidului uric si prevenirea formarii de pietre. Se pot utiliza si medicamente precum citratul de sodiu, sau, mai simplu, „cura de lamai” – pentru a alcaliniza urina.
docmeufrunza